Blog

Birourile Cartier se află în batimentul (vorba lui Marian Lupu) Departamentului Cultură pe str. București nr.68. Noi suntem la etajul cinci. Un etaj mai jos Garyk de la Trigon, percuționist de excepție, a bătut toată ziua tobele. Vecina de peste coridor, Nelly Ciobanu, a cântat două ore ceva gingaș și plăpând despre primăvară. E de o sută de ori mai bine decât Hora dn Moldova. Credeam că dau toți ciobenii cu tot cu tălănci, cu tot cu turme de oi peste mine. Am urât Hora din Moldova. Și nu o pot suporta. E ca un prohod la gurile iadului. Pentru mine.
Doamna Cultură (vorba lui Dorin Chirtoacă) cu vreo lună în urmă a făcut interpelare la Centrul de Combatere a Corupției și restul ce-urilor pentru măsurarea spațiului arendat. Coloneii și maiorii tot au măsurat vreo lună încăperile pe care le arendăm. Cu contracte expirate. Cu primăria lucrezi doar pentru o perioadă de arendă de trei ani. Consiliul Chișinău n-a aprobat decizii de rutină de ani buni. Respectiv toți sau majoritatea arendașilor de pe București au contractele expirate. Cu scrisori și documente de prelungire a contractelor depuse la primăria Chișinău de aceeași ani buni. Și azi au făcut coadă la Centru. Toți.
Arendașii plătesc energia electrică, serviciile comunale pentru toți posesorii de spații. Pentru Departamentul Cultură, pentru interpreții de muzică, pentru ong-urile culturale. Care intră în categoria privilegiaților.
Hărțuit de Centru, cu bare de metal plasate echilibristic pe spațiul din fața clădirii ca să nu poți parca mașina în alte locuri decât cele însemnate (dar să o poți zgârâia), cu plante de umbră plantate în locuri cu soare în ziua de 26 august, declarată zi de primăvară, cu un balcon cultural făcut de Uss în față, cu un eli-pili într-o coastă și cu toate restaurantele și cluburile de noapte în restul coastelor, mă declar scârbit și mâhnit de Doamna Cultură. Altceva nu e în puterile mele.

Comentarii(2)

  1. Daca e sa vorbim despre cladirea care se afla amplasata la adresa Bucuresti 68 atunci trebuie sa spunem ca, si le luam incetisor incetisor ca povestea spusa sa fie serpuitoare si alunecoasa, ca redactorul sa piarda urma si sa se incurce in subordonate, si spunem ca taximetristii stiu adresa clubului admiral, birocratii de la administratia publica locala stiu pentru ca acolo statea pe timpuri si picta Iulian Filip, cei care au de primit premii de la radio stiu pentru ca acolo e Nova – si ii multumim lui inca odata unui nene care ne-a spus ca cititul nu e daunator scultatorilor. Cei care stiu sa citeasca, destul de putini printre locuitori orasului de pe Bic numiti in hrisoavele batrine descoperite printre rafturile doamnei Tamara, biculeni, denumirea provine desigur de la Bic, pastrindu-se astfel traditia ca pe malul riului Bic mai mult se scria cu Bicul decit sa se citeasca cu Cartierul, biculenii deci, stiu la sigur ca la Bucuresti 68 se afla unicul loc din oras in care poti asculta in acelasi timp vocalizele Getei Burlacu, tam-tam-urile lui Garyk si admira jocul prin de surprize al papusilor lui Jucov. Aici doamna cultura se ingrasa toata iarna pentru ca in primavara, sa apara ca, Gherman, stapinul cutremurelor, care la cele 150 de kg ale sale daca cade la etajul patru sigur ajunge in bucataria de la admiral. Acte terorist-culinare, caci de actul cultural putem vorbi doar in doua-trei cabinete de la etajul cinci. Am zis!

    1. @Victor: Mă bucur că poți spune mai multe pe blogul Cartier decât la microfonul de la propriul loc de muncă. Și îmi pare rău că am avut dreptate în toate scenariile mele pesimiste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt