Vasile este pădurar prin codrii Hârbovățului. A găsit în pădure un obuz din cel de-al doilea război mondial. A informat geniștii.
Fiind un om săritor la nevoie s-a gândit să ducă el obuzul la Bulboaca. Să nu chinuie pe drum geniștii. A luat obuzul, l-a prins grijuliu între picioare și s-a urcat în Zaporojeț-ul său. Cu bomba între picioare a ajuns la poligon.
Geniștii i-au izolat mașina, i-au luat obuzul, l-au pus atent într-o ladă cu nisip și l-au transportat într-un loc mai sigur decât mașina lui Vasile. Apoi l-au explodat.
Vasile a văzut explozia. Și cele două mândrii bărbătești, mari, după Vasile, care au mângâiat până atunci obuzul, s-au transformat în două fire de mac.
alina
Pentru echilibru universal, cele doua emisfere cerebrale ale lui Vasile ar fi trebuit sa evolueze si ele.
Gheorghe Erizanu
@alina: Se mai întâmplă. Uneori, cele două emisfere cerebrale sunt ca două boabe de năut.
Maria Sleahtitchi
Chiar-că, Alina, chiar-că, Gheorghe! 🙂 Da naraţiunea-i bună! Geva în genul “momentelor” unui scriitor bătrîn, de acum două veacuri…
Gheorghe Erizanu
@Maria Sleahtitchi: Iaca așa am ieșit din rândurile postmoderniștilor. Cu două fire de mac. Și o bombă.
catalin codru
din pacate ma vad obligat sa postez a cata oara acest verset penibil…In singele meu curg razboaie.
Napoleon ,Hitler , Macedon si Stalin,
Lupta intre ei prin arterele mele.
Lor le place singele meu..
Il savureaza …
Il traverseaza calare ca pe un riu,
De la un mal la altul..
Misuna prin el ca niste piranii.
In singele meu globulele rosii ataca globulele albe,
e un simplu razboi civil…
Fratricid si lung si Lenin n-are adversari
El ar vrea sa lupte impotriva lui Temirlan..
Sa aiba un adversar pe masura…
Dar, asa, lupta cu taranii.
Si geniul e trist…
Machiaveli,Cezar si Cinghishan
Beau si lupta ,lupta si iar beau
Mi se umfla ficatul
Creerul meu e un anfiteatru,
Neuronii –s gladiatori.
Maresalii si generalii nu mai au nevoe de sabii,le-au schimbat pe coase.
Ei es mereu invingatori,
De mii de ani ,doar ei!
Eu trebue intruna sa mor…
Toate tobele militare din toate timpurile,
Bat in inima mea,ma chiama la lupta.
Si viata se va termina printr-un atac de corp la cord
Neasteptat de sinistru si tragic ca un Waterloo..
Нравится · · Продвигать · Поделиться
Gheorghe Erizanu
@catalin codru: Și eu care credeam că suntem un neam tihnit…
Rod Udar
Deci la ce ar trebui să fim (mai) atenți, la așa-zisul curaj – nebun de bărbătesc – al lui Nea Vasile, la îngerul care l-a protejat cu îndărătnicie până-n pânzele albe, la cele două emisfere cerebrale funcționale precum boabele de mac, la faptul ca nici cel de-al doilea război mondial dar nici Războiul Rece nu sunt terminate, la bravii de geniști care au făcut exact ceea ce trebuia, … ?
La toate, la unele, la nici unul dintre motivele de mai sus, ori la altele, nevăzute și necunoscute, …
Gheorghe Erizanu
@Rod Udar: Misiunea unui obuz e să explodeze. Misiunea celor două emisfere de la înălțimea umană au menirea să gândească. Despre alte lucruri: sau le ai, sau nu le ai.
alina
Iar misiunea ingerilor e sa ne protejeze, indiferent de marimea si activitatea emisferelor noastre cerebrale. Desi nimic nu e vesnic, nici chiar protectia ingerilor :).
Florin O.Z.
Nea Vasile, nea Vasile, … te repeziși ca să cari bomba și ca să viteaz, dar fără de minte. Noroc în îngerul pomenit mai sus, de mai multe ori.
Gheorghe Erizanu
@Florin O.Z.: Fiecare Vasile are câte un înger Vasile.
Viorel
Bună poveste – probabil colectată de la Lilian… 😉
Gheorghe Erizanu
@Viorel: Da, e de la Licu.