Dragoste pentru carte i-a înlocuit lui Hitler dragostea pentru oameni. În tranșeele primului război mondial sau în permisiune, când camarazii săi de arme umpleau bordelurile, Hitler citea. N-avea prieteni. Doar un câine ascultător și cartea. Când a ajuns la putere a ars cărți. În piețe. Și se retrăgea în biblioteca sa. Unde erau 16 mii de volume.
Stalin avea o bibliotecă și mai mare. 20 000 de tomuri.
HITLER”S PRIVATE LIBRARY de Timothy W.Ryback (Editura Alfred A. Knopf, 2008).
Fragment din rubrica „Niște cărți” din revista Punkt. (În curând).
vitalie spranceana
asta ar veni in contra unei idei mai vechi care zicea ca cititul l-ar face neaparat pe om mai bun si ca cultivarea intelecturala a individului (iluminare si scoaterea din starea de minorat, mai pe filozoficeste) ar avea drept consecinta necesara o imbunare a lui…e, nu-i chiar asa: oamenii cei mai rai si marii satrapi n-au fost chiar brute neinvatate ci insi suficient de cultivati…semn ca binele si inteligenta nu-s neaparat prieteni
catalin codru
voronin are biblioteca?cate volume.in general ,cred ca chestea cu bibliotecile dictatorilor e un mit.nu setea de cunoastere este motorul fondarii unii biblioteci ci instinctul de posesie.absolut convins ,lectura isi lasa o amprenta pe chipul cititorului,la stalin si hitler nuprea se observa.sau mai bine zis au avut niste lecturi mai diferite .hitler cu ,,shambala,,.stalin cu vreo alta tema,,serioasa,,.e greu sa citesti cind ai manile pina la coate in singe.
.