Sufăr de cretinism fotografic. Nu am dreptul la Instagram. E decret de familie. Dictatură și cenzură. Dacă fotografiez munții ninși frumos din preajma Bistriței, atunci în prim-plan apare un stâlp. Mare. Cât un cadru.
La Gaudeamusul de la București, în mod ilegal, la o bere, am prins albastrul. Nu pot da greș. E albastru părul. E albastru fularul. E albastru tatuajul. E albastru omul. E albastru eticheta de bere. E Albastru lui Michel Pastoureau.
Și stâlpul e albastru.
Pentru popoarele din Antichitate albastrul aproape nu contează. Pentru romani este o culoare dezagreabilă. Este culoarea barbarilor. Astăzi albastrul este de departe culoarea preferată a tuturor europenilor.
Albastru. Istoria unei culori de Michel Pastoureau. Traducere din franceză de Em.Galaicu-Păun. Editura Cartier. Cartea a apărut pe când PD-ul albastru nu conta în politica moldovenească deloc.
În librării sunt ultimele exemplare.
Totul e albastru. De jur-împrejur. Aici.
Salvează
Salvează