Prezidențiabilii au cheltuit oficial aproape 30 de milioane de lei în primele două săptămâni de campanie electorală din Republica Moldova. Costurile pentru elaborarea sloganelor electorale nu au intrat în rapoarte.
Un Alice în Țara Minunilor de Carroll Lewis costă 50 de lei.
„- Se pune întrebarea dacă poți da cuvintelor atâtea alte înțelesuri, a spus Alice.
– Se pune întrebarea care dintre înțelesuri e cel mai tare, a răspuns Ouț-Piticuț.”(Alice în Țara din Oglindă, Capitolul 6)
I. „- Degeaba încerc, a răspuns Alice râzând. Nimeni nu poate să creadă lucruri imposibile.
– Pentru că nu ai exersat. Când eu aveam vârsta ta, făceam zilnic câte o jumătate de oră de exerciții. Uneori reușeam să cred câte șase lucruri imposibile numai până la micul dejun.” (Alice în Țara din Oglindă, Capitolul 5)
Ana Guțu, candidat Dreapta: Împreună facem Unirea!
Mihai Ghimpu, candidat liberal: Moldova are viitor în România. Uniţi pentru Unire!
II. „Și dacă o privesc printr-o sticlă simplă, cuvintele o să-și recapete ordinea normală.”(Alice în Țara din Oglindă, Capitolul 1)
Marian Lupu, candidat democrat: Împreună suntem mai puternici. Aud. Ascult. Rezolv.
Iurie Leancă, candidat popular european: Mergem spre Vest. Pot obține mai mult pentru Moldova.
Igor Dodon, candidat socialist: Moldova are viitor. Pentru Patrie, pentru popor!
III. „-Ei bine, acum că ne-am văzut unul pe celălalt, dacă tu ai să crezi în existența mea, eu o să cred în existența ta. Facem târgul?” (Alice în Țara din Oglindă, Capitolul 7)
Andrei Năstase, candidat DA, retras în favoarea Maiei Sandu: Luptăm împreună pentru oameni!
Maia Sandu, candidat comun PAS, DA, PLDM: Am ales să înving sărăcia, corupția, oligarhii.
IV. „Eu nu înțeleg nici jumătate din cuvintele astea lungi și, mai mult, cred că nici tu nu le înțelegi.” (Alice în Țara Minunilor, Capitolul 3)
Valeiu Ghilețchi, candidat independent: Pace în familie. Unitatea poporului. Bunăstarea țării.
V. „Am să-ți încredințez un secret: eu știu să citesc cuvinte de o singură literă. Nu-i un lucru extraordinar? Oricum, nu te descuraja. Cu timpul ai să înveți și tu.” (Alice în Țara din Oglindă, Capitolul 9)
Dumitru Ciubașenco, candidat Partidul Nostru: Dumitru Ciubașenco, președintele poporului.
Maia Laguta, candidat independent: Maia Laguta, președintele Republicii Moldova.
Inna Popenco, candidat Șor: Schimbare pentru Moldova.
VI. „-Ba sunt reală! a ripostat Alice și a început să plângă.” (Alice în Țara din Oglindă, Capitolul 4)
Silvia Radu, candidat independent: Silvia Radu — preşedintele tău independent! Independenţa contează!
*
„Întoarce-te! O strigă Omida. Am să-ți spun ceva important!” (Alice în Țara Minunilor, Capitolul 5)
„-Vrei să-mi spui, te rog, pe ce drum trebuie să merg ca să ies de aici?
– Asta depinde în mare măsură de locul unde vrei să ajungi, i-a răspuns Pisica.” (Alice în Țara Minunilor, Capitolul 6)
Ăsta a fost Carroll Lewis. Și prezidențiabilii din Republica Moldova.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Anume
Zâmbetul este de 100
Gheorghe Erizanu
@Anume: Mă bucur.
Mircea
Sunt un haz sloganele candidatilor la presidentie si necatînd la seriozitatea momentului îmi vine sa ironizez pe marginea lor.
Lupu se are de Cezar cu veni vidi vici, Leanca spune sa nu taca: nimic concret si foarte vag, Dodon face versuri când tara arde, Maia Sandu e cea mai concreta si precisa, Ana Gutu a reluat ceva cunoscut, Ghimpu se screme sa iasa ceva. Asta un fel de anti-slogane.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Sunt câteva slogane făcute de profesioniști. Plătiți cu bani grei. Pentru asta. E meseria lor. Mă refer la Lupu, Leancă, Dodon, Ghimpu. Nu sunt improvizații. Se lucrează pe client.
Mircea
Îsi ese din minti acestea care nu mai pot de bine pe banii cetatenilor si platesc bani grei…În orice caz, sloganele îi reprezinta. De unde si morala, ca banii nu fac totusi totul.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Banii sunt unitatea de măsură a timpului. Pot cumpără timp. Pot amâna timpul. Unitatea de măsură a istoriei sunt caracterele. Vedem.
Anume
“Eu vreau să fiu pasagerul unui Titanic care ajunge la destinație”. Această expresie a lui Vitalie Vovc mi-a rămas în minte. Presupun, am memorizat-o tocmai pentru că sună imposibil. Despre cum poți rămâne viu pe un Titanic știu cel mai bine marinarii. Dar câți dintre ai noștri se pricep la marină? Aha. Exact. Exact.
Cine știe cât ar mai fi licărit în imaginar expresia lui Vitalie Vovc, dacă întâmplarea nu făcea să dau peste un fragment dintr-o emisiune televizată de la Kiev. Acolo medicul pediatru Vladimir A. Tsesis, care a copilărit la Bălți, povestea prin vocea artistului Iuri Zmorovic cum și-a petrecut vara lui 1949 într-o tabără de pionieri de la marginea Chișinăului. Apoi, făcând un salt de vreo 50 de ani, a povestit cum a nimerit într-un accident rutier în Statele Unite. Iată acest accident mi s-a părut curios prin asemănarea, cumva, cu varianta extraordinară a unui Titanic nescufundat.
Vladimir Tsesis se grăbea într-o dimineață să ajungă la cabinet, unde îl așteptau pacienții. Conducea pe o autostradă animată, în condiții de vizibilitate bună. La un moment dat a avut nevoie să iasă spre o rampă, așa că, pentru a face virajul, a căutat să treacă pe banda din margine. Acolo, prin oglinda retrovizoare, a văzut un camion imens, de un roșu-închis, care mergea cu viteză medie. A accelerat, apoi a trecut în fața camionului. A crezut că va reuși, însă imediat s-a auzit lovitura. Camionul a intrat în mașină. Ar fi trebuit să fie un accident fatal. A scăpat ca prin minune. În momentul ciocnirii, bara de protecție din spatele mașinii s-a potrivit perfect și a intrat sub bara de protecție din față a camionului. Cele două vehicule s-au încleștat, au devenit temporar un tot întreg, ceea ce a făcut posibil un final fără jertfe. Fără jertfe. https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=OOqnA-L_xdE#t=2298
Ce are asta cu prezidențiabilii din ”Alice în Țara Minunilor” unul D-zeu știe.
P.S. Azi în drum spre serviciu m-am așezat în spate, lângă o mămică cu un băiețel de vreo 5 ani. Nu i-am atras atenție, însă el a început să se maimuțărească. Atunci l-am privit, iar băiețelul mi-a râs cu gura până la urechi. A ridicat în dreptul ochiului o bomboană și m-a privit prin ea, apoi s-a ascuns după maică-sa, rușinat și vesel. Mi s-a ridicat un nod în gât. Bomboana prin care m-a privit era într-o învelitoare de un roșu-închis. Era o vișinică de la ”Bucuria”.
Gheorghe Erizanu
@Anume: E o vișinică.
Anume
Am un anume bon fiscal cu valoarea de 100
Mie îmi place să păstrez cecurile de la cărțile cumpărate. Știți, trece timpul, uneori e plăcut să scoți cecul dintre pagini, să te uiți la el, să-ți amintești ziua când l-ai primit, să-ți amintești împrejurările, care te-au făcut să mergi la librărie. Să-ți amintești chiar dispoziția pe care o aveai.
Însă bonurile fiscale au un specific. În timp, scrisul dispare. Știind acest lucru am vrut să am o amintire și m-am pregătit să-l fotografiez. L-am potrivit. L-am aranjat. M-am uitat la el mai bine. Avea o cută. Adică, nu era ideal. Și atunci. Din prea multă străduință. Acum aș spune, din prea mult scremut. Am luat fierul de călcat și. L-am îndreptat. Aha. Exact. Exact.
A căzut Universul peste mine.
Nu mai am bonul. Mai exact. Nu mai am valoarea lui simbolică. Doar banii.
Dar Universul e bun. E bun cu alergătorii de distanțe lungi. Așa că. Valoarea simbolică și-a schimbat locația. Doar locația.
E la Cartier.
Gheorghe Erizanu
@Anume: Bănuiesc că nu sunt eu cel care scriu și comentarii. Din cealaltă parte a somnului. Așa fac și eu. Sunt foarte bune semne de carte.
Anume
Recunosc, D-le Erizanu, uneori mă simt ca în ”Edge of Tomorrow”. :)) Și uneori ceea ce fac seamănă cu o încercare de a-mi aminti, unde am comis eroarea fatală data trecută. În orice caz, ideea că noi ne scriem cărți nouă înșine, ca să avem ocazia să ne ajungem din urmă, înainte de a fi târziu, mi se pare cel puțin frumoasă. Cu ceva noroc, poate și suficientă.
Gheorghe Erizanu
@Anume: O fi așa. Eu am o viziune mai pesimistă.
alina
Un exercițiu fantastic de lectură aplicată. Ar fi, poate, unicul panaceu, care chiar cred ca ar fi eficient în orice situație. Și nu mai contează ce, cât, cum și în general dacă a citit și Celălalt.