A făcut șahul așa cum a făcut Dumnezeu lumea. Un tip care-l invidia pe Dumnezeu.
Pionii, oamenii de rând, care cu ajutorul jucătorului și a norocului, unii dintre ei, pot ajunge napoleoni. Turnul, calul, nebunul – clasa de mijloc – cu o libertate de mișcare mai mare în societate. Regele, împotmolit în sistemul birocratic, care poate face mișcări mici. Și regina, femeia fatală din spatele regelui, care se joacă cu sentimentele întregii societăți. În rest: zile albe, zile negre. Într-o lume cu 64 de pătrățele.
Deoarece în această lume nu era loc și de cumetri, maestrul Scripcenco a creat șahul moldovenesc. Cu o sută de pătrățele. Și cu niște figuri care aduc aminte de posibilitățile cumetrilor. Niște pioni mai descurcăreți și cu trecere la curte.
Recent s-a încheiat campionatul mondial la șahul moldovenesc. La Chișinău. Ediția a doua, pare-se.
vitalie
daca imi amintesc bine, varianta maestrului Scripcenco includea 1 figura suplimentara, in 2 exemplare: racheta, care putea sa se desfasoare, pe campul de lupta, ca toate figurile adunate impreuna: cal, nebun… argumentul sau, auzit la Olimpiada de Sah a USM, era ca racheta face sahul mai spectaculos, mai imprevizibil, si, spre final, mai interesant…
cu titlu de gluma, se mai pot face reforme ale tablei de sah, prin introducerea unor noi figuri: kamikaze (o figura care ar “exploda” cand este incojurate de mai mult de 2 piese adverse), submarinul (o figura care ar avea dreptul sa paraseasca limitele tablei de sah si sa intre pe unde vrea inapoi)…