Am tot mers până sâmbătă.
Pe drumurile drepte ale Ungariei. Cu indicatoare la fiecare 50 de kilometri: „Atenție la căprioare!”  Pe drumurile întortocheate ale României cu un singur indicator ”Atenția la căprioare!” Mă întrebam pe unde s-au ascuns cerbii maghiari și de ce pe drumurile României nu sunt indicatoare: „Atenția la girafe!”, „Atenție la struți!” și „Atenție la cămile!”.
Plăcut surprins încă odată de amabilitatea vameșilor și grănicerilor de la Leușeni. Coada de mașini cu numere italiene și cu șoferi moldoveni era întinsă de la Nădlac până la Albița.
Uimit de febrilitatea bloggerilor cartieriști sau cartierieni. Obișnuit cu numărul de hârțoage de pe masa de luni, care n-au avut hodină.
Am ieșit din vacanță. Vreau un an sabatic. Dar nu se poate.
Lasă că vine. În altă viață.