Traducere din franceză de Em. Galaicu-Păun
Orice istorie a culorilor trebuie să fie înainte de toate o istorie socială. Pentru istoric – ca, de altfel, și pentru sociolog și pentru antropolog –, culoarea se definește, în primul rând, drept un fapt de societate. Societatea este cea care face culoarea, cea care-i dă definiţiile și semnificaţiile, care-i construiește codurile și valorile, care-i organizează practicile și-i determină mizele. Nu artistul și nici savantul; cu atât mai mult, nu aparatul biologic sau spectacolul naturii. Problemele culorii sunt întotdeauna probleme sociale, deoarece omul nu trăiește singur, ci în societate.
Istoria culorii negre în Europa, căreia îi consacrăm acum această carte, pare a fi, din acest punct de vedere, una exemplară.
