Toamna porumbeilor albi. Piesă pentru un teatru provincial

„Întreaga creație a scriitorului (…) pledează contra pierderii de suflet. Romanele sale țintesc anume în această direcție. Dacă am încerca să completăm o fișă a personajelor, ne-am convinge că cei mai mulți sunt purtătorii unui mesaj etic bogat, în care grija pentru suflet ocupă un loc esențial. Toate împreună, romanele (în continuarea poeziei) devin o veritabilă profesiune de credință a artistului și cetățeanului.

Și romanele, și piesele scriitorului includ puternice elemente baladești, crâmpeie de cântec și de bocet, personajele fiind conturate cu un plus de pitoresc și de poezie. Tendința marcată spre proza de factură lirică se verifică în ritmurile rapsodice sau elegiac-baladești, în profilul muzical al frazelor, în poezia profund lirică a peisajelor, în imagistica cu accentuat caracter plasticizant, în digestiunile lirice cu caracter diferit. Prin toate autorul câștigă o modalitate în plus de a releva ființa lăuntrică a omului.” (Stela Luca)