Nicolae Esinencu
Nicolae ESINENCU (13 ianuarie 1940, Chiţcanii Vechi, Orhei – 25 aprilie 2016, Chişinău), poet, prozator, dramaturg, scenarist român. După absolvirea Şcolii Republicane de Cultură Fizică (1959), se înscrie la Universitatea de Stat din Chișinău, fără a-şi finaliza studiile. În 1973, a absolvit Cursurile Superioare de Literatură la Institutul „M. Gorki” din Moscova. Este redactor la Editura Lumina, iar din 1989 – secretar, apoi consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. Debutează cu placheta de versuri Antene (1968), urmată de cărţile de poezie Sens (1969), Dealuri (1974), Copilul teribil (1979), Stai să-ţi mai spun (1983), Cuvinte de chemat fetele (1986), Borcane cu aer (1991), Cu mortul în spate (1994), Disciplina mondială (1995) ş.a. Dintre numeroasele volume de proză – Sada (1968), Portocala (1970), Toi (1972), Era vremea să iubim (1977), Copacul care ne uneşte (1985), Tunul de lemn, (1988), Un moldovean la închisoare, roman (1990), Scrisoare mareşalului (2003) ş.a. – se remarcă în mod special romanul Doc (Premiul de Stat al Republicii Moldova). Semnează piesele: Grand Prix, Tabachera, Fumoarul, Oameni de paie; scenariile de film: Tunul de lemn, Vâltoarea. Cărţi pentru copii: Harbuzul lui Fănel (1972), Bună dimineaţa (1977) ş.a. A fost distins, în 2010, cu Ordinul Republicii.
