Liniște. Se înjunghie mieii.
„Am împlinit 82 de ani pe 11 noiembrie 2004. (…) Când veți ajunge la vârsta mea, dacă veți apuca, și vă veți trezi întrebându-vă copiii, care sunt și ei destul de vârstnici: „Ce sens are viața?” Am 7 copii, dintre care 3 sunt nepoți orfani. Îi adresez întrebarea asta fiului meu care e medic pediatru. Iată ce i-a răspuns doctorul Vonnegut tatălui său, ajuns un moșneag care îndrugă verzi și uscate: „Tată, suntem aici că ne ajutăm unii pe alții să depășim una sau alta, orice ar însemna asta.”
Din Kurt Vonnegut Un om fără de țară
sylvi
hmm… “să depășim una sau alta, orice ar însemna asta”…
Gheorghe Erizanu
@Sylvi: În limitele umanismului încăpățânat.
Mircea
Am impresia ca ceva lipseste din acest text. Dar se subinteleg mai multe. Primul lucru, poate aparea dorinta de a citi “un om fara tara”. Apoi te mai gandesti la sarbatorile crestine. Cei ce nu-l cunosc pe Kurt Vonnegut se mai intreaba cine mai e si asta. Apoi te mai gandesti, ce sens are viata, si iti gasesti sensul tau. Apoi… imi fac valizele sa revin in tara pentru sarbatori.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Lipsește ceva. „Când veți ajunge la vârsta mea, dacă veți apuca, ȘI DACĂ V-AȚI EXERCITAT FUNCȚIILE REPRODUCTIVE, vă veți trezii, întrebându-vă copii… (urmează după text). Era o scăpare importantă.
Mircea
…da, uitasem sa sriu despre tata…
Catalin
Inteleg, inteleg foarte bine pentru ce ati revenit cu precizarea
“si daca v-ati exercitat functiile reproductive”. Va este bine fixata ideea ca … “anatomia e o chestie inventata de regimul burghezo-mosieresc roman”.