Statutul scriitorilor în perioada sovietică era foarte mare. Prețul: plata ideologică.
În anii Perestroikăi scriitorii au fost politicieni și dumnezei.
În ultimii douăzeci de ani scriitorul basarabean a fost marginalizat, marginalizat și uitat la o periferie a societății. Situația a plăcut. Scriitorul s-a autovictimizat. Și-a plâns de milă. Și-a irosit cititorii. Și-a pierdut criticii. A căzut din ziare și reviste. Și-a devenit mic, mic.
Fără complexele scriitorului, cu o inocență orgolioasă și egoism suficient, pe piața de carte din Chișinăul anului 2014 au intrat bloggerii, vipurile strălucitoare ale netului.  Sunt cărțile care vor schimba vechea paradigmă a lecturii.
Probabil, Mihai Cimpoi nu are un loc pentru ei/ele în Istoria deschisă a literaturii române din Basarabia.
Sunt noii scriitori. Cu fanii lor. N-au cunoscut luptele interne literare. Nu-i interesează nici optzeciștii, nici pășuniștii. Nu-i interesează nici sincronizarea. Sunt așa cum sunt. Suficienți.
În librării mai găsiți ultimele exemplare din paraLELE de Vica Demici și Zina Zen, Zen la pachet de Sorin Hadârcă și proaspetele intrate: Regina nopții de Lilia Calancea și Fabule moderne de Tatiana Țîbuleac.