În octombrie rațele mătușii Dochița au hotărât să-și combată stresul oxidativ. Mai ales că tescovina de Costel a fost lăsată lângă teasc. Stresul li s-a părut mare, deliciul era apetisant și s-au îndemnat în de ele la ciugulit tescovină până aburii de alcool le-au adormit.

Mătușa Dochița le-a văzut pe toate moarte. Grămăjoară. Toate nouă. Una lângă altă. Rață, rățoi, rață, rață… A zis ceva de noroc și de păsări. A vorbit supărată cu dumnezeu. Dar s-a luat în mâini și a hotărât să salveze măcar penele și puful rațelor. Pentru zestrea fetelor. Le-a penit repede până s-a întunecat. Nici nu le-a opărit măcar. Și a aruncat hoiturile în râpa din drum. Poate le va îngropa mâine bărbatu-su.

A doua zi mătușa Dochița a ieșit cu grijile dimineții. Și a văzut cârdul de nouă rațe, goale, fără pene, care, măcăind, veneau spre curte.

Păreau un pic rușinate.