Astăzi politicienii își aduc aminte de profesori. Sunt doar cuvinte de laudă.

Profesorul Ion Iovcev a fost directorul Liceului românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol. A preluat conducerea la 27 mai 1992 în timpul Războiului ruso-moldovenesc. Pe 22 iunie 2021, la câteva zile după ziua sa de naștere, a fost anunțat printr-un telefon de la Ministerul Educației din Chișinău, condus de ministra Pogolșa pe atunci, că e ultima lui zi de muncă.

În 2021, la 1 septembrie, Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol a împlinit 30 de ani. Fără directorul Ion Iovcev.

Oficial, dintre cei 30.000 de pedagogici, ministrul Perciun zice că 25 la sută sunt pensionari, iar încă 25 la sută vor atinge vârsta pensionării în următorii 10 ani. Acești 15 mii de profesori și învățători au învățat copiii din Republica Moldova în cea mai complicată perioadă pentru sistemul educațional.

E de bun-simț și e o datorie morală ca oficialitățile să nu-i anunțe la telefon pe profesorii care își încheie cariera că „azi e ultima Dvs zi de muncă”. Profesia de profesor poate fi încheiată onorabil. Și pentru bătrânul profesor. Și pentru oficialități. Nici nu e nevoie de rectificare la buget. E nevoie de o simplă recunoaștere publică pentru cei 40-50 de ani de muncă și un banal „mulțumesc”.

Pare atât de simplu.