Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.
Îmbătrânirea limbii
Etichete:
Relații post
Reforma administrației publice locale. Varianta Tofan
La începutul secolului XXI lumea a avut 20 de ani de aur. Oportunitățile de dezvoltare s-au deschis ca niciodată. Economia a crescut. Tehnologiile s-au dezvoltat. Oamenii au trăit mai bine […]
Top vânzări martie 2026. Librăriile Cartier
Cele mai vândute cărți ale lui martie în Librăriile Cartier au fost: Cele mai vândute cărți pentru copii au fost: Racha Mourtada este scriitoare libaneză, iar volumul Băiețelul care și-a […]
Ancheta Matca #12, primăvară 2026
Am răspuns la ancheta revistei Matca despre piața de carte românească. Numărul 12 a fost lansat la București săptămâna trecută. La anchetă au răspuns editorii: Camelia Burcioiu (Paralela 45), Silvia […]
De ce scriem. După George Orwell
George Orwell a scris acest text în 1946. Avea deja Omagiul Cataloniei, cea mai bună carte a sa, după mine. 1984, cartea care l-a făcut celebru, încă nu apăruse. Există […]
Top vânzări Noaptea Cărților Deschise 2026
Mulțumim cititorilor care au fost împreună cu noi pe 6 martie. Mulțumim scriitorilor care au fost împreună cu noi și cititorii noștri pe 6 martie. Suntem o familie mare. Cele […]
Om de cuvânt 2026: Dumitru Crudu
Premiile Librăriilor Cartier Om de cuvânt sunt cele mai subiective. Librarii, redactorii Editurii Cartier fac nominalizările. Individual. Apoi se face cea mai banală contabilitate. Se adună punctele (de la 5 […]
Catalin
La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind „Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris „sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
eli
daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
dandy
O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din „i”, nici cu „î” din „a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este „normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine „standard”, „limba literara”, „norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat („domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din „teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – „limba moarta” sau – daca este „analfabeta” – dispare.
Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din „a” poate fi considerata un fel de „cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
Vlad
E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
Gheorghe Erizanu
@Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.
dandy
De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.