Ne-am cunoscut în vara lui 1984. Ambii am intrat la Universitatea de Stat din Moldova după primul examen. În acea perioadă candidații cu medalie de aur, dacă luau notă maximă la primul examen, atunci erau înmatriculați din oficiu, fiind scutiți de celelalte trei examene. Eu eram la jurnalism, Igor și încă doi sau trei băieți erau la istorie, mai era un fizician și un băiat la matematică. În perioada desfășurării celorlalte examene de intrare, care durau două săptămâni, nu ne-au dat voie acasă. Ca să nu ne credem excepționali. Universitatea își construia actualul bloc central. Primii studenți înmatriculați au fost repartizați pe șantier, în construcție. Pentru două săptămâni. Țin minte doar că am tot cărat scânduri lungi pe coridoarele pline de ciment ale blocului central.
După primul an de facultate am fost luat în armată. Igor a plecat după anul doi. Era Afganistanul și au fost 3 ani când Armata Sovietică avea nevoie și de studenți. N-am fost cei mai norocoși.
A fost 1989.
Eu am lucrat în presă. Igor Șarov și Igor Ojog au scris în anii 90 manualele de istoria a românilor din care au învățat toți elevii din Republica Moldova de atunci. Cei care nu-i cunoșteau credeau că autorii acelor manuale (numite conspirativ conspecte) erau istorici cu experiență, domni venerabili și în etate. Ei nu aveau nici 30 de ani.
În anii 2000 am fost abonați ambii la Centrul Național Anticorupție. Suplimentar, eu eram și la Interne. Miercuri mă prezentam la Interne și joi la Centu. Sau invers. Eu pentru că am dus un bax de apă greviștilor de la Radio Chișinău. Iar Igor Șarov pentru acea Istorie a românilor, care se bătea cap în cap cu Istoria Moldovei, apărută sub girul lui Voronin.
Eu am rămas editor. Igor a devenit decan al Facultății de Istorie. Umbla în februarie-martie prin satele Moldovei, când se organizau olimpiadele, pentru a căuta elevi talentați, pentru a-i convinge să vină la Istorie. A reușit să aducă profesori tineri într-o instituție unde cei mai tineri profesori erau ultimii tineri încă din perioada noastră de studenție. Facultatea avea profesori care i-au predat și lui taică-meu, în anii 60 ai secolului trecut.
Apoi a fost ministerul. Care era ca în Limba noastră a lui Mateevici, de până la „ștergeți slinul, mucegaiul…”
A fost demisia din vara lui 2019. Apoi revenirea în fruntea ministerului din martie 2020. Atunci mi-a cerut sfatul. Ca prieten, i-am zis să nu accepte. Ca editor, i-am zis să încerce. Poate va reuși să găsească un spațiu pentru Muzeul Național de Literatură.
Igor Șarov candidează la funcția de rector a Universității de Stat din Moldova. Ca să revină în acel bloc, unde cu 36 de ani în urmă, căram mortar, scânduri, schele, geamuri. Eram în hainele cu care am venit pentru examene. Cele mai bune haine pe care le avea un elev sovietic dintr-un sat moldovenesc din anii 80.