Dacă nu erau drumurile Republicii Moldova, atunci drumurile României ar fi cele mai proaste din Europa. Noroc că Republica Moldova e o țară mică. Noroc de România că e o țară mare. Peisajul este extraordinar. Și îl vezi datorită drumurilor proaste. Străbați România în 12 ore. Indiferent de traseu. Nu ai autostrăzi. Totul e la vedere. Când intri în România din est limita de viteză pentru drumurile naționale este stabilită la 90 km/oră. Pentru basarabeni. Când intri în România prin Vama Borș, atunci limita de viteză pentru aceleași drumuri e de 100 km/oră. Pentru maghiari. Pentru europeni. Sunt mai generoși cu un 10 km. Oricum basarabenii nu citesc semnele rutiere. Noi mergem pe apucate. Ca și tot ce facem în viața noastră. Un fatalism cu sentimentele pe rol de creier.
Probabil că e frumoasă și Ungaria. Dar nu reușești s-o vezi la 130 la oră.
Mă întreb ca un naiv, dacă transportul mărfurilor, oamenilor în Europa este de 130 km/oră de ani buni, atunci ce fel de drumuri trebuie să facem noi ca să-i ajungem? E vorba de noi, românii din ambele țări.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
busuioc
Sa duci dorul drumurilor bune, e firesc. Sa-ti doresti sa-i ajungi, deja e asumare de responsabilitati 🙂
dandy
Fatalismul presupune atitudini, sentimente, actiuni pe potriva. Si exclude, pare-mi-se, “contemplarea” critica a realitatii. Si obsesia schimbarii (evident, in bine, daca nu ai abonament la psihiatru) a lucrurilor, oamenilor etc. Nu prea cunosc multe persoane in RM, care ar fi impacate cu propriul prezent. (Adevarul e ca nu cunosc chiar nici una care ar fi multumita de starea drumurilor autohtone.) Dar cunosc citiva oameni de bine care chiar respecta restrictiile de viteza. Oriunde pe planeta asta. Chiar si in RM. Chiar si pe post de pietoni. Si care nu sint fanii fatalismului, dimpotriva.
Ca sa iesi dimineata (ca si la oricare alta ora) din casa,in mod normal, trebuie mai intii sa cobori din pat (sau sa te ridici din fotoliu). Constructia (si starea) drumurilor e o chestie mult mai complicata. Dar oricum ar trebui mai intii de precizat incotro duc. Pentru a elabora standardele de referinta. Ca sa nu ajungem iarasi in cea mai buna dintre lumi. Cu consecintele deja cunoscute /traite.
io
Daca nu era Republica Moldova, n-am fi stiut ce inseamna sa fii fericit, cind ai apa calda la robinet, acces la WC intr-o institutie publica gen “sectia de pasapoarte”, un raspuns amabil sau chiar competent din partea functionarului de la ghiseu, un comportament alfabetizat (civilizat ar fi chiar utopie)al politistului, soferului de autobus s.a.m.d.s.a.m.d. Mai mult decit atit: daca nu era RM, nu eram noi. Asta nu inseamnainsa ca nu vreau o schimbare in (mai) bine. Mai ales la capitolul “calitatea drumurilor”.