George Friedman, fondatorul Stratfor, numit și „CIA din umbră”, a acordat un amplu interviu platformei  HotNews.ro. Câteva fragmente:

Reporter: Ati mentionat mai devreme Moldova, iar interesul Romaniei referitor la aceasta tara este evident. Dvs. spuneati insa, in descrierea Romaniei, ca daca am antagoniza Rusia, romanii n-ar face nimic pentru sustinerea Moldovei. Autoritatile romane ar putea aduce contraargument actiunile din ultimul an si jumatate.
George Friedman: N-am vazut nicio actiune, am vazut discursuri, nu actiuni. Daca esti rus, si Putin este un rus foarte bun, si privesti harta iti spui: am controlul asupra Ucrainei – nu direct, dar am control -, Nistrul este o linie absolut critica de aparat. Este un spatiu intre Romania si influenta rusa, si acest spatiu este Basarabia, sa o numim asa. Pentru Basarabia, Stalin a renuntat la jumatate din Polonia. De ce este ea atat de importanta? Pentru ca daca NATO ar avea trupe in Basarabia, uitati-va cat de aproape ar fi de Odessa.
Pe de alta parte, daca rusii influenteaza aceast teritoriu – rusii au inca echipament militar acolo – si sunt la granita voastra va pot influenta perspectiva si comportamentul. Iar cel mai important lucru din punctul de vedere al rusilor este ca acest comportament comporta un risc foarte mic. Daca esueaza, viata continua ca pana acum. Daca au succes, sunt intr-o pozitie strategica mai buna, dar nu sunt riscuri pentru ei in a-si urma politicile in Moldova. Si as mai spune ca romanii nu au creat o situatie in care rusii sa simta ca risca ceva. Si nici nu puteau. Trebuie sa aiba o alianta functionala.
Una dintre dovezile ca NATO nu mai e functionala este faptul ca NATO nu are nicio pozitie in Moldova, nu poate oferi sustinere Romaniei in nimic din ceea ce priveste Moldova. Moldova este de interes national important, fundamental pentru Romania si trebuie evaluata orice alianta pe baza intrebarii daca aceasta ii sustine interesul national. Este foarte clar ca NATO nu o face. Germanii sunt mai interesati de relatia cu Rusia decat de relatia cu Romania.
Reporter: Germanii au adus pe masa discutiilor cu rusii problema transnistreana.
G.F.: Au adus in discutie singurul subiect pe care stiau ca rusii nu vor ceda niciodata.
Reporter: Credeti ca nu vor ceda niciodata?
G.F.: Daca as fi un geograf rus, m-as uita la raul Nistru si mi-as spune ca este fundamental sa pastrez controlul pe aceasta linie de demarcatie. Si mi-as mai spune ca Transnistria a fost adaugata Moldovei prin circumstante foarte ciudate, ca etnic nu seamana cu Moldova. Dar, lasand toate argumentele la o parte, mi-as spune ca nu-mi pasa de nimic: asupra acestei linii este absolut necesar sa pastrez controlul.
Este foarte interesant ca interventia germana a venit pe o chestiune unde stiau perfect ca rusii nu vor ceda. Nu au adus in discutie chestiuni mult mai interesante, privind Moldova – garantii ca rusii nu vor interveni in alegeri, garantii ca rusii nu vor mai desfasura forte acolo. Ceea ce a facut Merkel a parut a fi foarte util, in timp ce se concentra pe o chestiune unde nu exista speranta de rezolvare, a ignorat chestiuni mult mai importante pentru Germania: Moldova insasi. Este o femeie foarte inteligenta.
Reporter: Este o perspectiva interesanta, pentru ca exista analisti europeni care spun ca aducerea in discutia cu rusii a acestei chestiuni – retragerea trupelor din Transnistria – si stiindu-i pe rusi care, probabil nu isi vor retrage trupele, Merkel isi risca reputatia in UE, iar UE insusi isi prejudiciaza rolul de actor influent pe scena internationala. Par multe lucruri in joc.
G.F.: Ce e in joc? Ce se va schimba? Nu va mai importa gaz rusesc? Aici e problema: Europa este concentrata pe imagine, nu pe putere. Si asta e unul dintre multele cazuri care demonstreaza asta. Ce risca, de fapt, Merkel? In mod cert i-a consultat pe rusi, pe Medvedev, inainte sa faca miscarea asta, iar rusii au inteles clar ca nu trebuie neaparat sa cedeze, daca li se cere asta. Ceea ce a facut a fost sa creeze imaginea de actiune. (…) Daca as fi german asta as face si eu. Nu este in interesul lor sa se angajeze intr-o disputa cu Rusia pe tema Moldovei.
Problema este ca Romania nu si-a creat o politica externa pe cont propriu, ci incearca sa isi creeze una in contextul UE, care nu exista, ci sunt mai multe politici ale mai multor tari, ale caror interese nu coincid cu interesele voastre.
Reporter: O analiza Stratfor spunea ca SUA au recomandat Romaniei – in sustinerea fortelor democratice de la Chisinau – sa creeze organizatii media, ONG-uri, fonduri de investitii si a esuat. Romania a spus mereu ca are nevoie de sustinerea UE in ajutarea Moldovei, pentru ca singura nu poate face multe.
G.F.: Iata cum sta treaba: nu aveti sustinerea UE. Prin urmare, intrebarea pentru Romania este daca face ceva de una singura, nu face nimic sau incearca sa gaseasca alte relatii. Si mi se pare ca analiza Romaniei e de genul: daca atrag fortele europene de partea mea, atunci sunt mai puternica. E adevarat, numai ca nu atrageti fortele europene.
Moldova este o regiune romaneasca, a cazut in mainile rusilor din cauza pactului dintre Hitler si Stalin, nu poate fi revendicata fara riscuri, nu poate fi revendicata fara eforturi si din acest punct de vedere mi-e greu sa imi dau seama cum e Romania, ca sa ne intoarcem la inceputul discutiei.
Nu mi-e clar ca inteleg care sunt interesele nationale fundamentale ale Romaniei si ce riscuri este pregatita sa isi asume. Cred ca e in pozitia in care nu vrea sa isi asume niciun risc, ceea ce e perfect rezonabil, insa traiti intr-un colt de lume in care nu prea exista optiuni.
Si ultimii 20 de ani au fost un interludiu foarte placut in istorie. Inainte de asta intelegeati totul despre riscuri, ii intelegeati pe rusi, va intelegeati guvernul. Pentru 20 de ani a fost mai usor si cred ca faceti confuzie intre acesti 20 de ani si viitorul vostru. Rusii isi revin, germanii isi joaca jocul, americanii isi joaca jocul – care e diferit de al tuturor celorlalti – iar Romania are chestiuni strategice de clarificat, decizii strategice de luat. Iar ceea ce face ea in UE si NATO este sa se eschiveze de la a lua decizii strategice. Lasandu-le pe seama altora. Si nu merge asa.
Reporter: O alta analiza Stratfor spunea ca Romania are doua optiuni: ca o tara ca Rusia sa gaseasca in Romania un partener de dialog, sau ca Romania sa devina terenul de confruntare intre Rusia si Occident. Spre care dintre aceste optiuni ne indreptam?
G.F.: Acum rusii sunt multumiti cu pozitia pe care o au. Din cauza razboaielor din Irak si Afghanistan, fortele americane s-au retras. Asta a deschis o fereastra de oportunitati pentru rusi sa sustina fortele prin care sa rastoarne rezultatele obtinute prin revolutiile colorate: atacul asupra Georgiei a fost un mesaj transmis Kievului sau Rigai.
Iar mesajul a fost: atat valoreaza garantiile americanilor. Iar acest mesaj a fost auzit. Pe americani i-a prins intr-un moment foarte prost, erau pe picior gresit. Acum rusii si-au recastigat pozitia geopolitica. Au comunitatea Belarus-Kazahstan-Rusia, si-au imbunatatit pozitia in Kirghistan si Tadjikistan, sunt pe alocuri peste tot, in Moldova le-ar placea.
Acum Rusia e in pozitia sa intre in legatura/contact cu Europa, pentru ca au obtinut ceea ce vroiau, nu cauta razboi, nu cauta sa ocupe Europa. S-au adresat partenerului lor natural, Germania, si germanii – care se simt inconfortabili cu NATO si UE – le raspund rusilor. Rusii le dau resurse, gaz natural, ei le dau inapoi capital si tehnologie. Germanii au o populatie in declin, nu mai vor turci, asa ca in loc sa aduca mana de lucru in Germania muta fabricile acolo unde este inca mana de lucru, in Rusia, care are si ea o populatie in declin, dar si surplus pe piata muncii, din cauza ineficientei. Este o relatie sinergica.
Si cred ca, dupa criza greaca, germanii s-au intrebat ce primesc de la UE. Si primesc acces la pietele voastre, dar nu vor sa va scoata din faliment. Cand estul Europei a fost in criza, Germania a vrut interventia FMI, adica banii americani, iar americanii au intervenit atunci. Dar cred ca e o greseala sa credeti ca americanii vor lasa FMI sa salveze de la faliment UE, doar daca germanii nu vor fi de acord sa scoata din faliment California.
Este foarte interesant ca interventia germana in privinta Transnistriei a venit pe o chestiune unde stiau perfect ca rusii nu vor ceda. Nu au adus in discutie chestiuni mult mai interesante, privind Moldova – garantii ca rusii nu vor interveni in alegeri, garantii ca rusii nu vor mai desfasura forte acolo.
Reporter: Unii analisti europeni vorbesc despre reminiscente de gandire in America in paradigma razboiului rece. Este oare Romania judecata in aceasta paradigma si este ea cea corecta?
G.F.: Uitati razboiul rece, hai sa ne uitam la al Doilea Razboi Mondial. Exista aceeasi problema, Basarabia, aceeasi intrebare, relatia voastra cu Germania. Ganditi-va la Primul Razboi Mondial. Razboiul rece a fost un episod al unei chestiuni permanente in Europa: relatia germano-rusa. Celor care spun ca este gandire de razboi rece le-as raspunde ca este gandire de al Doilea Razboi Mondial sau de Primul Razboi Mondial.
Dimineata, cand se trezesc cei din Ministerul de Externe, se gandesc la aceeasi problema: se gandesc la rusi, se gandesc la nemti. Uneori se gandesc la francezi. Si, ca si in cele doua razboaie mondiale, se gandesc daca americanii sunt acolo, gata sa intervina.
Asa ca nu cred ca e gandire de razboi rece, ci e gandire geopolitica. De doua secole sunt intrebari care nu si-au gasit raspuns, sunt chestiuni fara rezolvare. Jocul se joaca la nesfarsit, in diferite forme.
Romania intotdeauna revine la Basarabia si pentru Basarabia devine mereu un deal intre Germania si Rusia. As spune ca in SUA e o recunoastere ca razboiul nu a fost abolit, ca geopolitica nu a fost abolita, ca SUA nu mai vrea sa lupte intr-un alt razboi rece, nu ne-a placut anteriorul, si tocmai de aceea suntem ingrijorati de ceea ce fac rusii cu germanii. Nu avem factori de presiune asupra germanilor, ei hotarasc de unii singuri, asa ca noi cautam modalitati de a preveni un razboi rece, limitand relatia germano-rusa. Pentru ca pot sa va asigur ca daca germanii si rusii se aliaza, voi veti fi mult mai nefericiti decat noi.
Reporter: In ultima dvs. carte, Urmatorii 100 de ani, avansati idei extrem de interesante, referitoare la diferite state ale lumii. V-as provoca la o prognoza, cum va arata Romania peste 100 de ani?
G.F.: Vad Romania ca parte a unei coalitii, dar nu mi-e clar ce fel de coalitie. Coalitia Europei este o iluzie, o iluzie foarte atractiva, dar ea nu exista. NATO e istorie. Cand ma uit la Romania vad ca interesele sale fundamentale sa fie in siguranta fata de Rusia.
Nu fiindca rusii sunt monstri sau agresivi, ci pentru ca sunt o putere imensa si voi sunteti una mica. America a calcat pe tari pentru ca nu le-au observat si asa fac si rusii. Iar rusii v-au calcat in picioare si inainte.
Va vad ingrijorati din cauza Rusiei, in timp veti fi ingrijorati si referitor la Turcia. Insa problema voastra este construirea propriei coalitii, nu adaugandu-va unei coalitii. Iar ea este Intermarium, singura capabila sa va asigure promovarea propriilor interese.
Un mare pericol e daca Germania isi creeaza o coalitie pe la spatele vostru cu rusii, sunteti in capcana de aceasta data. Dar Romania a fost mereu prinsa intre mari puteri, calcata in picioare in drumul lor spre o alta destinatie. Provocarea pentru Romania este sa invete sa devina mai periculoasa pentru a exista.