La Ionesco se juca Boala familiei m. în regia lui Radu Afrim. Cu teatrul din Timișoara. Era penultima zi a BITEI-ului. Era sâmbătă. Cred că 7 seara.
Pe Ștefan cel Mare cântau fericiți și dansau fericiți Hare Krishna. Pe Ștefan cel Mare colț cu Eminescu se sărutau. El și ea. El, îmbrăcat într-un costum strălucitor, de gangster din Las Vegas. Ea, într-o rochie de seară, lungă, de culoarea cafelei americane cu lapte. Se sărutau pătimaș.
Pe Eminescu, lângă Odeon, o doamnă, ajunsă la vârsta când pentru unii apare înțelepciunea, pentru alții – resemnarea, îmbrăcată în palton de iarnă, cu căciulă împletită în ochiuri mari, trecea nervoasă strada.
Pe Pușkin, lângă un bloc hrușciovist, un moldovean sănătoșel, cu pieptul dezgolit, de vreo 60 de ani, făcea frigărui pe trotuar.  Era foarte bine dispus.
Pe bulevardul Grigore Vieru am ajuns o utilitară cu numărul UNUL 1. Era utilitara unui muschetar. Apărea și „pentru toți”.
Iar la Ionesco se juca Boala familiei m. În regia lui Radu Afrim. Cu Timișoara.