„Dați-ne o listă de titluri fundamentale! Cărțile care v-au format pe dvs., sau pe care le considerați exemplare, vitale în coacerea unei adolescențe care-și construiește inteligența, demnitatea, statura morală!”
De la această solicitare de prin diferite librării, biblioteci și școli a început cartea. Dan C.Mihăilescu a trimis scrisori pentru vreo 20 de personalități ale vieții culturale din România.
„- Urcăm? – Nu, dimpotrivă, coborâm!” Acesta e primul citat din lecturile timpurii ale lui Andrei Pleșu. E începutul Insulei misterioase de Jules Verne.
„Cea mai veche adevărată lectură a mea (așezat pe burtă în pat, cu capul în jos, și cartea pusă pe parchet!) sunt Poveștile lui Creangă, mărturisește Ion Vianu.
Horia-Roman Patapievici citea Cireșarii, Robin Hood, Tom Sawyer, Nebuloasa din Andromeda, Heperboloida inginerului Garin, Eu, robotul…
Nicolae Manolescu își avea propriul raft în biblioteca tatălui său, plină cu volume de pedagogie. Lipea etichete pe cotor. Era Povești de Creangă, Cuore de Edmondo de Amicis. „Am păstrat, de exemplu, cele două volume din De la Polul Nord la Polul Sud de Sven Heddin, exploratorul suedez, pe care am scris copilărește Carte nr.5 și Carte nr.6. (…) Insula misterioasă de Jules Verne poartă numărul 88…”
„La opt ani am citit 2000 de leghe sub mări. Cred că era o carte foarte groasă”, recunoaște Gabriel Liiceanu.
Lucian Boia, ca și Neagu Djuvara, istoricii, pomenesc de Cei trei muschetari, marele roman al prieteniei și Contele de Monte-Cristo, marele roman al răzbunării.
Constat, ca și Andrei Pleșu: „Nu-mi plac precocitățile. (…) Prefer copiii care citesc Andersen, frații Grimm, Creangă și Ispirescu. Cei care se aferează printre picioarele adulților răsfoind dialogurile lui Platon sau vreo pagină shakesperiană mă neliniștesc. Simt o adiere de nefiresc….”
Așa spun cărțile.
CĂRȚILE CARE NE-AU FĂCUT OAMENI de Dan C.Mihăilescu (Editura Humanitas, 2010)
(Pentru Cartea zilei, Publika TV)