Dacă nu exista 27 martie, Ziua Unirii, atunci nu exista nici Valentin Guțu. Dar a fost 27 martie 1918. Era musai să apară într-un 27 martie un Valentin Guțu. În 1954. E adevărat. Într-un sat din județul Soroca, cum scrie în autobiografie pe timpurile când harta administrativă cunoștea doar raioane.
Fiind copil, era plimbat cu bicicleta pe cadru (pe ramă sau ghidon, ca să folosim o eroare lingvistică) de Nicolae Gribov, viitorul tractorist martir și erou sovietic. Valentin era fiul șefului de oficiu poștal. Iar Gribov era poștaș. Și vecin. În satul Nădușita. Până a pleca la școala de tractoriști din Zgurița. Și până a arde de viu pe lanurile sovhozului Șcerbakovsk din Kazahstan. A devenit erou al URSS. Iar satul Nădușita a devenit Gribova (selo Gribova). Are și o casă muzeu. La 30 de ani de independență satul a încremenit în toponimicul Gribova, uitând că a fost nu demult Nădușita (sau Înfundați).
N-a reușit să intre la universitățile capitalei imediat după școala medie. A picat la examene. S-a întors în sat și a lucrat ca fântânar. A reușit peste un an la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău.
Din 1979 a micșorat numărul greșelilor stilistice pentru gazeta raională din Drochia. Pauză stilistică în limba română: 2 ani de armată, soldat de rând. Revine la greșelile limbii în 1981 la ziarul Onoarea cetățenească. Peste trei ani slujește limba română la revista Orizontul (Columna), apoi Literatura și arta.
În 1998 scoate la Editura Arc un mic Dicționar al greșelilor de limbă. Peste 15 ani avea să apară un mare Dicționar al greșelilor de limbă. Dacă nu-l oprea editorul, atunci ajungea la peste 1000 de pagini. S-a oprit la peste 800 de pagini. Doar un pic mai puțin decât un Dicționar explicativ al limbii române.
Dacă citiți în Hronicul Găinarilor de Aureliu Busuioc (edițiile Cartier) despre strugurii de băbească din care era făcut vinul în Basarabia din prima jumătate a secolului XIX, atunci e vina lui Valentin Guțu. În prima ediție Găinarii beau vin din zaiber, care însă a apărut prin podgoriile Basarabiei abia la sfârșitul secolului XIX.
De ani buni Valentin Guțu este stilizator la Cartier. Orice autor care nimerește pe mâna lui va fi nevoit să citească pe marginea corecturii comentariile ironice, datele enciclopedice și somațiile de procuror al limbii române. Să nu vă sperie. Sunt observațiile unui prieten al limbii române.
Valentin Guțu nu înjură niciodată. Dar cunoaște cele mai multe argouri. Vom face o lectură publică, atunci când va apărea lucrarea. Să auzim cum se pronunță. Corect. Românește.
Iar până atunci, în această primăvară, în librăriile bune va apărea ediția a II-a, revăzută, actualizată a Dicționarului greșelilor de limbă. Volumul greșelilor în română, analizate de Valentin Guțu, este foarte aproape de volumul DEX-ului. L-ar fi depășit, dacă nu i se impunea un număr limită de pagini. Doar dacă Gribova revine la Nădușita sau Înfundați, atunci, la ediția a III-a, ar putea depăși, ca volum, DEX-ul. Valentin are material suficient pentru două volume de DEX.