Cartier juridic pare cea mai tehnică și plictisitoare colecție Cartier. Mai ales pentru redactori.
Eu credeam că este una dintre cele mai importante. Și necesare. Stat tânăr. Fără memorie juridică. Sau cu o memorie juridică sovietică, care trebuia uitată.
Prima carte de drept, probabil, a apărut în 1996. Se numea Dreptul afacerilor. Și era semnată de doi tineri juriști: Sergiu Băieșu și Nicolae Roșca. Voiau și ei să ajute tânărul stat.
Apoi am început să tipărim proaspetele coduri care apăreau atunci. Am căutat formatul. Codurile trebuiau să încapă în cea mai populară geantă a procurorilor, avocaților și judecătorilor din anii 90. Să intre ușor în Borsetka. Așa a apărut formatul 110 x 165 mm. Tipografica paginii trebuia să poată fi citită comod, articolele să fie găsite ușor. Umblam la Târgul de Carte de la Frankfurt pe la editurile străine specializate în carte de drept și luam aminte ce e bine, ce e rău. Ce putem face la Chișinău. Tehnologiile care nu puteau fi aplicate erau abandonate. Codurile franceze arătau excelent. Dar două culori scumpeau prea tare cartea. Tipografiile noastre nu știau de coperta olandeză.
În anii 90 juriștii citeau articolul codului în română. Nu înțelegeau nimic. Și îl căutau în rusă. De aia primele coduri erau bilingve. În română și rusă. Legiuitorii erau și ei departe de limba română. Foarte multe noțiuni erau calchieri din rusă. Lingvistul și redactorul Valentin Guțu dădea mărunt din buze, punea sau scotea virgule după sintaxa română. Corecta calchierile. Cu pix roșu. După gramatica română. Scria comentarii pe margine. Păcat că nu le-am păstrat. Erau mustoase. Apoi verificam corecturile cu textele publicate în Monitorul Oficial. Și eliminam redactările lui Valentin Guțu. Nu aveam dreptul să intervenim într-un document oficial. Chiar dacă el a fost aprobat și publicat într-o limbă aproximativă, eufemistic vorbind.
Prin 2000 am scos un proiect de Cod civil. Cred că era coordonat de Nicolae Eșanu. Juriștii spuneau că e bun. Dar nu va trece de legiuitori. Au fost atât de multe intervenții încât n-a mai rămas nimic din acel Cod.
După ce au fost aprobate și publicate noile coduri ale Republicii Moldova a fost nevoie ca ele să fie citite și interpretate. A fost un proiect al Fundației Soros-Moldova, proiect coordonat de Alexandru Tănase și Victor Munteanu. Așa au apărut comentariile la coduri. Zece sau douăsprezece titluri.
Constituția Republicii Moldova era în librării de la diferite edituri, toate broșate. Era important pentru cumpărător să fie ieftină. Am scos Constituția legată, cu Declarația de Independență și semnăturile deputaților care au votat independența și cu numele deputaților fără semnătură. Pentru istorie.
Raisa și Ilie Grecu au descoperit manuscrisul cursului constituțional al Lui Constantin Stere, ținut la Universitatea din Iași. Stere a avut niște studenți care au conspectat cu sârguință prelegerile profesorului lor. Manuscrisul se păstrează la Biblioteca Academiei Române. Fotocopiile au ajuns la noi prin Ion Druță. Textul a fost descifrat și cules de Iulia Corjan, Ruxandra Dobzeu, Tatiana Cunup, Cristina Miron, Valeria Idjilov. Poate doar la DEI au lucrat mai mulți culegători decât la Cursul de drept constituțional al lui Stere. Vasile Ernu a făcut o ultimă confruntare a textului machetat cu originalul de la Biblioteca Academiei Române. Cartea a apărut în 2016.
După 2015 toate codurile și legislația era publică. În Imperiul netului. Fiecare cod putea fi găsit pe câteva siteuri. Private sau ministeriale & departamentale. Dar codurile nu erau identice. Unele modificări erau introduse. Pe un site. Alte modificări erau introduse pe un alt site. Dar nu era niciun site care să aducă la zi sistemic, complet codurile. Atunci, împreună cu avocații de la Biroul Efrim, Roșca și Asociații, am scos seria de coduri din 2018-2019. Cu modificările aduse la zi. Am considerat că lumea dreptului a învățat suficient româna ca să înțeleagă legile fără ajutorul rusei.
După decizia Parlamentului din martie 2023 de modificare a articolului 13 noi am pregătit noua ediție a Constituției. Dar nu l-am putu scoate. Am așteptat decizia Curții Constituționale din martie 2024. În aprilie a apărut Constituția cu articolul 13 modificat.
Cele mai mari vânzări le-am avut la București, la Bookfestul din 2024. Florin Ungureanu, partenerul nostru de mai bine de un sfert de secol, nu înțelegea de ce românii cumpără Constituția Republicii Moldova.
N-am reușit să vindem tirajul. După referendumul din toamna lui 2024 Constituția Republicii Moldova s-a schimbat din nou. Au apărut completările cu integrarea europeană. Ediția Cartier 2024 a îmbătrânit într-un an mai mult decât Constituția SUA în peste 200 de ani.
La sfârșitul anului 2024 apărea Codexul Constituțional în două volume. Cu scurte comentarii și constituțiile tuturor țărilor Uniunii Europene, Constituția Republicii Moldova și Constituția Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
Din lansarea de la Curtea Constituțională a Republicii Moldova, care astfel și-a sărbătorit cei 30 de ani de existență, am aflat că Luxemburgul e campion la modificarea constituției din UE.
Codexul Constituțional a apărut sub egida Ministerului Justiției din România, Ministerul Justiției din Republica Moldova. Cu efortul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, CDCIP și a biroului de avocați ERA. Efortul autorilor și coordonatorului Ștefan Deaconu a fost imens. Cu perseverența lui Iurie Ciocan. Cu pedantismul lui Iulian Groza. Și cu imensa răbdare a Marinei Fusa.
După atâtea cărți de juridică, discuții cu juriștii, am înțeles că noțiunile, cuvintele juridice pot fi interpretate în mult mai multe feluri decât o metaforă a unui poet din colecția Rotonda.