Era început de 2007. Încă eram copil. Și credeam că viața e frumoasă. E suficient să faci bine ca cei din jur să-ți răspundă cu bine. Discutam cu Alexandru Mușina, regretatul poet, până la cinci dimineața. Puneam țări la cale, așezam visuri, căutam texte promițătoare, ne aminteam de scrieri frumoase.
România intrase la 1 ianuarie în UE.
Republica Moldova avea să intre peste o jumătate de an în regimul autoritar Voronin, cel crispat. (S-a întâmplat după pierderea de către komuniști a primăriei Chișinău. A fost anul Dorin Chirtoacă.)
Eu nu vedeam ieșirea Republicii Moldova din zona gri, din periferia Europei, din mentalitatea lui homo sovieticus.
Era imediat după moartea lui Gheorghe Crăciun, prozatorul și prietenul lui Mușina. Alexandru Mușina, într-o noapte de vorbe, a pariat: Republica Moldova va circula fără vize peste 5-7 ani. Eu nu vedeam cum se poate întâmpla.
„În principiu, ar trebui să fiți optimiști – mica criză a vizelor face parte din „tratamentul” de care UE îl aplică – acum, la voi – pentru a-i vindeca pe post-comuniști de nostalgii & inerții sovietice. Cred că aveți – în plus – tot atâtea OW6-uri pe cap de locuitor câte aveam noi în anii 90. Pariul meu cu 5-7 ani rămâne. Și-s convins că o să-l câștig.”
Republica Moldova parafa Acordul cu UE în 2013, la Vilnius. Iar Comisia Europeană a propus scoaterea Republicii Moldova din zona țărilor care au nevoie de vize pentru UE.
Alexandru Mușina a câștigat pariul.
În 2016 a fost o naștere lungă. Cât un secol. Am lăsat să moară demn vechile colecții: Poesis și Cartier clasic. Vor rămâne doar în bibliotecile dvs. Și vom fi un pic nostalgici.
Respirăm. Căutam tipografică. Imagini. Hârtie.
„Va fi o colecție frumoasă. Cu texte bune. Cu autori buni. Cu fotografi buni. Și cu Vitalie Coroban.” Era introducerea în noua colecție.
Printre primele cărți din Cartier de colecție a fost Alexandru Mușina. Regele dimineții. Poeme alese de Radu Vancu. Cu imagini de Ana Popenco.
Noi sîntem fiii iernii. Născuţi
În cîrpe putrede. În zilele
Cînd Moşul Soare trăgea să moară, undeva
Dincolo de mlaştini, într-o colibă
Din oase şi piele de ren.
Mamele noastre-au fost veştede bătrîne,
Femei trecute înainte de vreme, cu toată căldura
Strînsă-ntr-un loc. Ca într-un tuci,
Ca într-o vatră de lut. Noi trebuia
Să fim stropi strălucitori, de aur şi foc,
Topind gheaţa, arzînd cîrpele putrede;
Repede ne-am prefăcut în negru tăciune.
Fiindcă e vremea Piticului. A Babei Păroase.
Sleite sînt vinele cerului, obosită carnea pămîntului,
Plini de ciuperci plămînii aerului. Născuţi
Prea tîrziu, născuţi prea devreme,
Sub un semn strîmb, cînd uneltele
Ele însele, suflete simple, s-au umplut de tumori
Şi se încurcă unele-n altele, făr’ să priceapă de ce.
Din Răsărit, de unde altădată venea
Tînărul Baldur, călăreţul cu lancea de aur,
Fiul Moşului Soare,-au venit călăreţii de ceaţă,
Îmbrăcaţi în sînge, spunîndu-ne
Că aceasta-i lumina. Că sîngele închegat
E adevărata lumină.
(fragment din poemul Fiul iernii)
În 2016 apăreau primele volume din Cartier de colecție: Cantosuri domestice de Radu Vancu (volumul nr.1), Regele dimineții de Alexandru Mușina. Poeme alese de Radu Vancu (volumul nr.2), Oameni obosiți de Andrei Bodiu. Poeme alese de Claudiu Komartin (volumul nr.3).
Cel mai recent volum, cu numărul 61, din Cartier de colecție, a apărut în toamna lui 2024: aici viața se bea și moartea se uită de Ioan Es. Pop. Poeme alese de Sorin Despot.