Blog

Primul capriciu. În mediile intelectuale basarabene e de bon ton să se vorbească mult și să-i scalde în toate apele Prutului pe cei cinci candidați de dreapta (sau pro-occidentali, sau unioniști). Și să dea vina pe toți că nu au desemnat ei un singur candidat de dreapta la prezidențialele din 1 noiembrie.

Fals.

Patru dintre cei cinci candidați știu bine, nu-i bănuiesc de cretinism, nu au șanse reale de victorie. Alegerile prezidențiale sunt o competiție bună pentru liderii de partid să cristalizeze și să poziționeze partidul în viitoarele competiții electorale. Orice partid viu este obligat să participe la competiție. Dacă liderul/prezidențiabilul va ajunge la un scor de 6%, atunci scopul de a așeza partidul pe șesul politic moldovenesc va fi realizat. Dacă prezidențiabilul va avea un scor în marja de eroare, atunci, ori este un impotent politic și trebuie să demisioneze din funcția de conducere din partid (ca partidul să prindă o altă oportunitate cu un alt lider), ori are o altă agendă decât cea declarată, ori are o înțelegere în spatele publicului cu un candidat din celălalt câmp politic (poate rămâne ca negustor de partid pentru vânzările viitoare).

Al doilea capriciu. Toți cinci sunt buni. Suntem prieteni cu toții. În dreptul fiecărui candidat facem broderii și punem nimburi. I-aș vota pe toți cinci. Dacă aș putea.

Fals.

Nu-i poți vota pe toți cinci. Nu toți sunt buni pentru funcția de președinte. Republica Moldova e atât de mică și atât de izolată încât avem nevoie de un președinte care poate să ne pună pe hartă. Unii dintre ei se hrănesc din orgolii, alții din gesturile glorioase din vremuri apuse, alții din amintirile tinereții. În primul tur votezi un sistem de valori apropiat, dacă votezi cu inima. Ca o măsurătoare a acestui sistem. Ca să te verifici, dacă ai nevoie.

Al treilea capriciu. A-i lua în bășcălie pe toți candidații. Niciunul nu se ridică la nivelul meu intelectual.

Fals.

Un intelectual poate provoca societatea, poate viola limitele. Își poate expune public toate frustrările și nevoile. Un președinte este obligat prin atribuțiile constituționale să unească și să consolideze societatea. Iar propriile frustrări va trebui să le lase sub preșul de la ușa președinției.

Ultimul capriciu. Suntem intelectuali.

Comentarii(2)

    • Iuliu

    • 2 ani în urmă

    Avand in vedere ca e deja ora 21, comentez. Punct cu punct si inclusiv la bijuteriile lui dodon. Sper sa imi acceptati opiniile. Punctul 1 traversand oderul sau valtava, nu mai exista notiunea de stanga dreapta. E doar o hora politica. Pct b. Din 5 candidati autointitulati de dreapta, maxim 2 pot explica notiunea de democratie. Sunt iepuri ai kremlinului. Rup di fragila opozitie moldoveneasca. In primul rand constitutia voastra e aiurea. Doua tururi, dar daca azi se prezentau 3 la vot si 2 votau cu didon, era presedinte fara al doilea tur. Plus rusofonii, plus pecenegii. Astia vor vota cu urss. Pct b maia sandu, simpaticuta, are verbul la ea, se vede ca are si graunte in cap, dar de ce a acceptat sa fie prim ministra? Suna cinic, trebuia sa refuze, moldiva trebuie sa treaca prin katharsis, altfel veti avea soarta bielorusiei. Madam sandu trebuia sa treaca in opozitie, nu sa ii faca jocul lui dodon. Deocamdata atat, astept sa imi aprobati comentariul.

    1. @Iuliu: Nu privesc ca o eroare imposibilă alianță ACUM & socialiștii. Din acea alianță avem acum un cu un plahotniuc mai puțin în RM. Și o Curte Constituțională ok deocamdată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt