Tudor Pamfile
Tudor Pamfile (11 iunie 1883, Ţepu, jud. Tecuci − 16 octombrie 1921, Chişinău), a urmat Şcoala fiilor de militari din Iaşi și Şcoala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie din Bucureşti. a editat 40 de volume de o mare diversitate tematică: studii despre credinţele ţăranului român despre cer şi stele, de cimilituri, mai multe volume de poveşti populare, un volum despre industria casnică la români, trei volume despre sărbători, unul despre boli şi leacuri la oameni, vite şi păsări, o culegere de colinde, cântece de stea, vicleimuri, sorcove şi pluguşoare, un volum de cântece lirice, unul despre agricultura la români, o povestire pe scurt despre neamul românesc, un volum despre cromatica poporului român, trei volume de mitologie românească ş. a. Alte studii şi culegeri i-au rămas în manuscris. Această bogată, remarcabilă operă etnografică este a unui autodidact, care nu făcuse studii universitare de filologie, de sociologie ori de istorie. I-a cunoscut pe Teodor T. Burada, Artur Gorovei, Simeon Florea Marian, N. Iorga şi Ion Bianu. A fost pe front în timpul campaniei din Bulgaria (1913). A iniţiat şi a condus publicaţii periodice: Ion Creangă, revistă de limbă, literatură şi artă populară (august 1908 − iunie 1921), Miron Costin, revistă de cercetări istorice (august 1913 − august 1916; ianuarie-aprilie 1919). Face parte din comitetul de conducere al revistelor Florile dalbe (1 ianuarie − noiembrie 15 decembrie 1919) şi Freamătul (1 ianuarie − decembrie 1911, Tecuci;
1 ianuarie − decembrie 1912, Bârlad). În 1915, a înfiinţat, la Bârlad, împreună cu G. Tutoveanu şi Toma Chiricuţă, Academia Bârlădeană. O bogată activitate culturală a desfăşurat la Chişinău, în cadrul Serviciului de propagandă naţională, unde fusese trimis de Simion Mehedinţi, atunci ministru al învăţământului. Aici face parte din comitetul de conducere al revistei ilustrate Moldova de la Nistru (care apare de a 1 ianuarie 1920), colaborează la Renaşterea Moldovei, Cuvântul moldovenesc, Sfatul Ţării, Şcoala Basarabiei.
