Autor

Constantin Kavafis

Constantin KAVAFIS s-a născut în Alexandria, Egipt, ca ultimul din 9 copii, pe 29 aprilie 1863, într-o familie bogată de negustori, tatăl Petros Kavafis și mama Hariclea Fotidadis, și s-a stins tot acolo în 1933, în ziua când împlinea 70 de ani. După moartea tatălui, în 1870, mama vinde casa din Alexandria și se mută cu copiii în Anglia, de unde se va reveni în 1877, interval în care viitorul poet învață la școli englezești, în Liverpool și Londra. În Alexandria, urmează, în 1881-1882, liceul comercial „Hermes”.. Începând din 1882, își petrece trei ani la Constantinopol, oraș în care își au rădăcinile părinții, într-o localitate de pe malul Bosforului. Un bunic al său, fanariot, fusese negustor de pietre prețioase, iar un alt înaintaș al său, Iannis Kavafis, a fost, în secolul al XVIII-lea, timp de cinci ani, primar al orașului Iași, în Moldova.

Debutează în 1886, cu poezia „Bahică”, într-o revistă greacă din Leipzig, „Esperos”; în 1891, îi apărea în Grecia poezia „Constructori”, urmată de altele, începând din 1892. Va publica, frecvent, în reviste din Egipt, Atena și Constantinopol, versuri și articole literare, poeziile scrise în secolul al XIX-lea resimțindu-se influența romanismului atenian, simbolismului și parnasianismului francez, pentru ca restul să poarte pecetea unui stil inconfundabil, pe care poetul W.H. Auden îl va numi, într-o prefață la un volum tipărit în SUA, „un ton al vocii”; adăugând: „Am citit traduceri din Kavafis realizate de mulți poeți diferiți, însă oricare din ele era recunoscută ca poem al său, pe care nici un altul nu l-ar fi putut scrie”. Din opera sa poetică, îmbinând o limbă cărturărească, de extracție savantă, katharevusa, cu limba vorbită, demotika, au fost publicate în timpul vieții doar două plachete, de câte 14 și respectiv 21 de poezii, tipărite în 1904 și 1910, reluate la intervale, și într-o formulă originală: numai câte o singură poezie, pe „foi volante”, în tiraje, adesea, de 100 de exemplare, pentru a fi dăruite unor apropiați.

Kavafis întreprinde mai multe călătorii în Grecia, prima în 1901, când are 38 de ani. În Anglia, în 1919, romancierul E.M. Forster îi consacră, într-o revistă londoneză, un vestit eseu. Este anul în care şi revista „Mercure de France” scrie despre poezia lui. În 1928, poetul T.S. Eliot – care îi publicase în 1924 în traducere poezia „Ithaka” – îi propune o versiune completă în engleză a poemelor, ofertă respinsă de Kavafis, pe motivul că nu-i pregătit încă pentru o ediție definitivă. Tot în Anglia, se arată interesați de lirica sa T.S. Lawrence și Arnold Toynbee. În Alexandria îl vizitează scriitorii Filippo Tommaso Marinetti, Nikos Kazantzakis, André Maurois, Giuseppe Ungaretti şi Lawrance Durrel, cel din urmă dedicându-i romanul „Cvartetul din Alexandria”. În 1926, guvernul de la Atena îi acordă o medalie, „Phoinx”, pe care poetul o primește cu declarația: „mi-a fost acordată de statul grec, pe care îl respect și-l iubesc”. Ultima călătorie în Grecia o face fiind grav bolnav, pentru a se supune unei intervenții chirurgicale, din păcate urmată de pierderea vocii. În 1934, în Olanda apare prima ediție europeană a operei kavafiene. Iar în 1935 este difuzată la Atena prima ediție a „Poemelor”, o capodoperă de artă tipografică, despre care s-a spus: „cea mai frumoasă carte apărută vreodată în Grecia”, cuprinzând 154 de poezii, numite „antumele”, reprezentând canonul unei opere literare menite să înfrunte timpul. Poezii ale unui autor afirmând despre sine, în deplină cunoștință de cauză: „Kavafis este un poet ultramodern”, un „poet al generațiilor viitoare”.

Cărțile autorului

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt