Biblioteca mea o completez cu volumele pe care le vreau eu. După capul meu. Și gusturile mele. Pot să-mi fac biblioteca din colecția „Romane repovestite pentru to(n)ți” sau să cumpăr cărți care au cotorul de 1,2 mm. Sau să-mi fac o bibliotecă din cărți în 16 pagini. E o bibliotecă privată. Și o fac după chipul și asemănarea mea.
Biblioteca Națională este obligată prin definiție să dețină cele mai importante ediții. Biblioteca Academiei de Științe a Moldovei este obligată prin definiție să caute și să găsească, să procure edițiile academice, critice cele mai importante ale scriitorilor români. Cel puțin. Biblioteca municipală prin definiție e obligată să aibă edițiile de referință. Biblioteca Națională pentru Copii e obligată prin definiție să aibă edițiile cele mai bune din scriitorii români pentru copii. Cel puțin.
Caut Opere de George Coșbuc, ediția academică, proiect coordonat de Eugen Simion. Sunt varianta românească ale celebrelor Pleiade franceze. O inițiativă remarcabilă a lui Eugen Simion. Edițiile sunt făcute de ultimii editori români. Sunt trecuți de 60-80 de ani. Cei tineri nu se mai înhamă la asemenea corvoade.
Găsesc în  bibliotecile noastre publice ediții Cartex, Regis, Biblioteca pentru toți și alte ediții efemere. În 32 de pagini, în 60 de pagini, în 80 sau 160 de pagini. Câte un exemplar, câte 3 exemplare, câte 10 exemplare. Coșbuc cât vrei! Sunt cărți din achiziții publice după cel mai mic preț, sunt cărți luate de sub masă de la difuzorul cu sacoșă, sunt cărți ieftine de la editorul cu ochi albaștri, sunt cărți donate din milionul oferit de către Guvernul României, sunt cărți dăruite de ONG-uri unioniste care au umblat cu „O carte pentru Basarabia”. Dar nu găsești în bibliotecile publice din Chișinău cea mai importantă ediție Coșbuc din ultimii 30 de ani. Nu e.
Nu avem bani pentru o carte scumpă în mii de pagini. Achizițiile publice ne indică clar că trebuie să cumpărăm cea mai ieftină carte, cea de 64 de pagini. Nu avem bani pentru fondul de carte! Abia am reușit să obținem bani pentru acoperiș.
Și atunci de ce vă numiți biblioteci naționale, academice sau de capitală? Fiți Acoperișuri Naționale. Puneți cărți în 16 pagini pe raft. Din donații. Sau cumpărate de la sacoșari. Acces interzis cetățenilor în biblioteci. Statul nu poate exista politic dacă nu există cultural. Corupția cărților din raftul bibliotecilor naționale nu poate fi nicidecum recuperată cu fonduri de la FMI. Doar prostia totală a unei națiuni o mai poate salva.
Dar atunci nu vom mai avea nevoie de biblioteci. Nici naționale, nici municipale, nici academice, nici comunale.
Republica Moldova e la 25 de ani.
 
Salvează