Aureliu Busuiocne e liniștit, împlinit, ironic și ne vede monstruos. De sus.

Heraldică
motto: „Pe NostrAdamus părăsindu-l seva,/ Va profeţi de astăzi NostraEva.”
„Văd Asia cu naţia chineză/ Crescând solid prin partenogeneză./ Doar cu orez, sub soarele ce arde,/ E greu să te-nmulţești la miliarde,/ Iar când durezi o societate nouă/ Nicio Viagră nu-ţi ajunge-n ouă!/ Deci stema ei, a Asiei, firește,/ Va fi un falus galben strâns în clește.// Oceania, cu lipsa-i de popoare,/ Va crește prin marsupializare./ Cum va fi unul apt de viaţă lungă,/ Alt embrion se va târî spre pungă,/ Și folosind cu cap recipientul,/ Va popula femela continentul./ Deci stema Australiei e fermă:/ În nitrogen lichid – un stoc de spermă.// În Africa de SIDA născătoare/ Nu pot prezice niscaiva schimbare:/ În deficitul de imunitate/ Se vor spăla hotarele-ntre state,/ Iar cafrii, hotentoţii, beduinii/ Vor fi înlocuiţi cu babuinii./ Deci stema ei: un HIV micuţ în lesă/ Și-un cimpanzeu călare pe-o negresă.// În vechea Europă, poponarii/ Vor câștiga ca număr prin clonare./ Heterosexualii însă, blegii,/ Vor fi vânaţi și daţi pe mâna legii,/ Pe ruguri arși, ca fum vor trece-alene/ Peste orgii de gay și lesbiene./ Deci – stema ei: pe-un fond de cer apatic – / Un clitor flasc și-un anus singuratic.// Cât despre-Americi eu, vizionara,/ Nu-i văd decât pe ăia, cu ghitara/ Și cu lambada lor în faptul verii/ Tot mai plătind tribut împerecherii/ Pe când ceilalţi, din Miazănoapte-anume,/ Importă prunci calici din restul lumii/ Deci stema lor cea dreaptă, mi se pare,/ Că-i o banană regulând dolarii…// Nu voi uita de Rusia cea mare:/ Nici partenogeneză, nici clonare./ De unde sperma, clonul sau vaginul?/ Frumoasele își fac prin lume plinul,/ Cât despre ei, Ivanii, ce foloase/ Când spirtul li se scurge și din oase?/ Deci stema ei: pe-un câmp, trântit pe-o rână,/ Un spermatozoid c-o sticlă-n mână.// Ce-a mai rămas? Japonia, desigur:/ Copiatorul face treabă singur:/ El ia copii cuminţi și scoate cópii./ Nici tu clonare, nici tu pofta popii,/ Doar niște soia pentru proteine,/ Iar restul – știu dischetele mai bine./ Deci stema ei: modest, pe o măsuţă,/ Un foarte mic computer, dar cu puţă.// Nu, n-am uitat Moldova, plaiul mitic,/ Va crește năzdrăvan, deci mioritic:/ Va sta cu fundul gol la drumul mare/ S-o reguleze liber fiecare,/ Născând apoi în foarte lungi coloane/ Oligofreni cu seceri și ciocane./ Deci stema ei: cât coșcogea dulapul – / Un cap de bou. Cum îi și este capul…”
În 2016 în seria de autor Aureliu Busuioc vor apărea edițiile noi din Unchiul din Paris, Lătrând la lună, Pactizând cu diavolul, Spune-mi Gioni!, Hronicul Găinarilor, Și a fost noapte… și Singur în fața dragostei.

Marile romane intră în raftul întâi și în 2016.