Chișinăul are idioți fericiți. Și idioți nefericiți.
Fericiții cumpără o carte pentru propria progenitură. Și descoperă: cartea are multă culoare, dar e incoloră; are litere mari, dar nu are cuvinte; are hârtie velină, dar nu are aripi.
Fericiții caută printre internauți ce-au făcut alte popoare cu literele care nu sunt cuvinte și cu culorile care nu sunt imagini. Celelalte popoare nu au asemenea cărți sau dacă le au părinții nu le cumpără.
Fericiții Chișinăului caută la răsărit. Descoperă că Ghenadi Onișcenko, medicul sanitar rus, încă în 4 octombrie 2000, a decis să apere rușii fericiți de asemenea cărți. Și a făcut o lege. Fericiții Chișinăului au luat această lege, au tradus-o și au numit-o Regulament sanitar privind cărțile și edițiile pentru copii. Au făcut o notă informativă cu grijă la copiii Moldovei. Din cauza preamultului citit miopia a crescut în Republica Moldova în ultimii patru ani cu aproape 4 la sută. Și de vină sunt cărțile pe care le cumpără părinții fericiți. Fără ca să se uite prin ele. Și fără ca să-și dea seama și să facă deosebire între o carte bine făcută și o carte făcută de un editor-killer în complicitate cu un scriitor-killer și cu un pictor-killer. Fericiții Chiținăului găsesc un director de tipografie și un șef de catedră de design poligrafic, care sunt rugați să se dea și ei cu părerea. Directorul de tipografie zice că materialele poligrafice din tipografia sa sunt excelente. Șeful de catedră zice că viitorii poligrafiști învață adevărata meserie. Și așa proiectul de hotărâre al fericiților ajunge aproape în cancelaria Guvernului Leancă.
Am uitat: fericiții Chișinăului de aia sunt fericiți că sunt angajați ai Ministerului Sănătății din Republica Moldova. Și sunt fericiți pentru că cele 30 de pagini traduse sunt plătite ca muncă grea și întru fericirea cetățenilor Republicii Moldova.
Idioții nefericiți ai Chișinăului sunt nefericiți pentru că trebuie să demonstreze:
1. Spre deosebire de Rusia, Uniunea Europeană nu are nevoie de asemenea reglementări. UE n-are nevoie de un Onișcenko.
2. OMC (Organizația Mondială a Comerțului) nu are nevoie de asemenea reglementări. Ea nu are nevoie de un Onișcenko.
3. Ministerul Sănătății din Republica Moldova trăiește în rai. Păsărelele cântă și apa curge pe glezna fericiților de la Ministerul Sănătății. De aia s-au gândit, neavând ce face, că e bine de pus de o structură care să fie abilitată cu dreptul de a decide, după ce-i vor fi prezentate 3 exemplare de carte, dacă această carte pentru copii poate fi tipărită sau poate fi importată în rai. Raiul are nevoie de un Onișcenko.
De aia fericiții sunt fericiți. Și puțini.
Iar nefericiții sunt nefericiți. Mulți. Idioți. Și la porțile raiului. Pe care scrie cu litere fără serife: Ministerul Sănătății.
P.S. al unui idiot: Scoateți spațiul inutil și fericit din inscripția de pe batimantul din PMAN nr. 1: „Guvernul Republicii (pauză fericită) Moldova”. Uitați-vă, uneori, cu o privire nefericită la propriile inscripții.