De cîțiva ani buni, cam cu o săptămînă înainte de Ziua Limbii Române, Radio (R.) Moldova își reia campania de promovare a exprimării corecte, cu sloganul „Frumoasă-i limba ce-o vorbim”; lucru bun, care însă, din păcate, dispare evanescent, ca soarele după deal, la o săptămînă-două după sărbătorile noastre naționale.

   Nu știu ce fel de plante a folosit Casa Radio din Dealul Schinoasei pentru „ceaiul” de azi-dimineață, dar acesta i s-a „primit” cam amărui. Să (re)bagi pe post o emisiune de corectitudine lingvistică și să promovezi din nou (involuntar / inconștient?), prin genericul ei, o abatere de la normă (de altfel, răsștiută și răscriticată) e cam de rîsu`-plînsu`. Problema de stil din versul / genericul sus-citat ține de faptul că pronumele relativ „care” (în vers: „ce”), cu funcția sintactică de complement direct, trebuie să fie însoțit / precedat de prepoziția „pe”, fiind vorba de cazul acuzativ. Cine nu e conștient de caracterul eronat al unor expresii de genul: „Cartea care am citit-o…”, „Filmul care l-am văzut…” sau „Rochia ce-o port  acum…”?!

   Lui Gheorghe Sion i se poate ierta neregula (sau licența poetică) din versul pe care l-a parafrazat autorul genericului emisiunii cu pricina. E vorba totuși de secolul al XIX -lea, cînd limba literară era la început de cale. Or, mai e ceva de semnalat. Iată ce spune George Călinescu (în „Istoria…” sa) despre poezia lui G. Sion: „Vestita lui Limba românească e rizibilă: Mult e dulce și frumoasă / Limba ce vorbim, / Altă limbă armonioasă / Ca ea nu găsim…, care se încheie așa: O, vorbiți, scriți (!) românește, / Pentru Dumnezeu!   Și, de atunci, tot… „vorbim și scrim”. Dar cît de românește?

                                                                                       28 august 2024