Premiile Librăriilor Cartier Om de cuvânt sunt cele mai subiective. Librarii, redactorii Editurii Cartier fac nominalizările. Individual. Apoi se face cea mai banală contabilitate. Se adună punctele (de la 5 la 1, pentru fiecare nominalizat, în cinci liste diferite). Apoi, la 18.15, seara, Emilian Galaicu-Păun dă citire celor cinci nominalizați și află și el care dintre finaliști a acumulat cel mai mare număr de puncte și a devenit Om de cuvânt 2026.
Nominalizări:
Mircea V.Ciobanu, scriitor
Dumitru Crudu, scriitor
Gelu Diaconu, scriitor
Iulian Filip, scriitor
Silvia Hodorogea, jurnalistă TV
Om de cuvânt 2026 este scriitorul Dumitru Crudu.
Până a ajunge să fii nominalizat, va trebui să te vadă și să te cunoască librarul, atunci când faci cumpărători, să observe ce fel de cărți cumperi. Să te vadă redactorul, atunci când vorbești la evenimentele Cartier, pe viu sau online. Această nominalizare se adună zi de zi, lansare de lansare, eveniment cultural de eveniment cultural. Sau să montezi spectacole după cărți de proză sau de poezie. Așa cum au făcut regizorii Petru Hadârcă, Radu Afrim sau Slava Sambriș.
Dumitru Crudu este scriitor. Unul dintre cei mai harnici scriitori români. Nici nu reușesc să vorbesc despre o viitoare carte la Cartier, când aflu, că Dumitru Crudu a mai publicat un roman ba la Polirom, ba la Paralela 45, ba la Prut Internațional, ba la Humanitas, ba la Polisalm, ba la Casa de Pariuri Literare. A avut aceeași profesoară de limbă și literatură română ca și actualul ministru al culturii Cristian Jardan. La Cornești. Dar Dumitru Crudu a inventat un sat și în biografia sa din toate cărțile publicate zice că e născut în Flutura, Ungheni. Am verificat. Nu există Flutura. Dar particip tacit la această mistificare frumoasă. Fiind student la jurnalism știa deja că va fi scriitor. Nimeni nu-l credea. N-a terminat facultatea. A fost student la Tbilisi, Georgia. Și atunci știa că va fi scriitor. Nu știu câți îl credeau. N-a terminat facultatea. Apoi a fost student la Literele din Brașov. Știa că va fi scriitor. L-au crezut Alexandru Mușina, Gheorghe Crăciun, Al Cistelecan, Virgil Podoabă. Și-a luat licența. A debutat de două ori în 1994, la două edituri diferite cu același volum de poezie (Dumitru zice că e ușor modificat): Falsul Dimitrie și E închis, vă rugăm, nu insistați. A fost adoptat de Eugen Lungu în antologia optzeciștilor moldoveni Portret de grup. Dar Dumitru Crudu nu este un optzecist. Peste cinci ani, alături de Marius Ianuș, avea să scrie Manifestul fracturist, un gest polemic la adresa optzeciștilor.
A scris mult. A publicat mult. E riscant să-l știi pe Dumitru Crudu. Poți deveni personaj de roman. Un editor bogat din România, ca petroliștii acum, l-a primit acasă ca să discute despre o eventuală carte. I-a oferit o masă cu sandwichuri. Mari și multe. Dumitru era flămând. Editorul și-a cerut scuze și l-a rugat pe Dumitru să mănânce fără el, că trebuie să iasă pe o jumătate de oră ca să vadă în liniște manuscrisul lui Crudu. Călin Vlasie, editorul, a ieșit pe o ușă, iar pe cealaltă a intrat în cameră un Pit Bull Terrier American (e bănuiala mea rezonabilă că a fost vorba de acest monstru canin, Dumitru zice că era monstrul din Loch Ness). Când Dumitru, flămând ca orice scriitor dedicat doar artei, a vrut să ducă la gură primul sandwich, câinele a mârâit atât de urât încât viitorul laureat al Premiului Om de Cuvânt a rămas încremenit cu mâna, sandvichul și gura deschisă. N-a mai mișcat un deget. N-a clipit un ochi. O jumătate de oră sau poate două ore. Când Călin Vlasie a revenit în cameră a găsit un complexul memorial omul cu sandwich și cu un câine. Acel volum de poezie n-a mai apărut la Paralela 45 (informația e de la Dumitru Crudu, Imperiul Netului zice altceva). Dar, peste ani, la editura lui Călin Vlasie avea să apară romanul Oameni din Chișinău sau Un american la Chișinău (îmi scapă exact unde), unde editorul care-i publica romanul era prezentat ca un căpcăun. Subiectul era ascuns în partea a doua a romanului. Editorii obișnuiesc să citească prima parte. Călin Vlasie a citit romanul după ce i-am povestit și l-am admirat cât de generos și deschis este.
Când nu scrie, atunci Dumitru Crudu conduce Atelierul Vlad Ioviță, o fabrică de produs scriitori tineri din Chișinău. Probabil, unica. E deschisă de aproape 20 de ani. Și, probabil, este unicul scriitor care are cei mai mulți tineri epigoni recunoscători. Sau ia lecții de ping-pong. Cu gândul că va participa la campionatul național. Sau că îl va bate la scor pe Iulian Ciocan.
Sau face revista Timpul de România. Sau participă la evenimente de promovare a lecturii în localitățile din Republica Moldova. Sau participă la mitingurile antirăzboi din fața Ambasadei Rusiei la Chișinău.
Trofeul Om de Cuvânt, realizat de sculptorul Pavel Obreja după Băiatul cu inimă-carte de Vitalie Coroban are 30 cm înălțime (pentru prima dată trofeul a fost înmânat cu ocazia a 30 de ani de la fondarea Editurii Cartier).
Laureații Om de cuvânt: Vladimir Beșleagă (2013), Maria Șleahtițchi (2014), Lucia Țurcanu (2015), Dorin Recean (2016), Eugen Lungu (2017), Mariana Jitari (2018), Vasile Romanciuc (2019), Victoria Cușnir (2020), Bogdan Crețu (2021), Nina Corcinschi (2022), Alexandru Cosmescu (2023), Ana Mărgineanu (2024), Slava Sambriș (2025).