În 2007, la Geneva, la Librăria Droz, apărea în franceză o carte, care, peste un an, în 2008, apărea în română. A trecut aproape neobservată. Și în franceză, și în română. Lumea trăia în alte dimensiuni. Până la războiul ruso-georgian mai era un an. Până la ocuparea Crimeei de către Rusia mai erau șapte ani. Până la al doilea mandat al lui Trump mai erau 14 ani.
Cartea a apărut în română, la Cartier, în 2008. Imperiul în oglindă. Strategii de mare putere în Statele Unite și în Rusia, de Didiier Chaudet, Florent Parmentier, Benoit Pelopidas. Traducerea din franceză e semnată de regretata Gabriela Șiclovan.
Dacă politicienii ar citi cărțile la timp și ar atrage o atenție mai mare cărților decât rapoartelor consilierilor, probabil, lumea de azi ar fi arătat altfel.
Putin nu-l citise pe Dante: în vremuri de declin, extinderea devine un avans menit să protejeze centrul imperiului.
Iar Trump nu știa de Karl Werner: „un regat este o țară, un imperiu este o lume”.
Romancierul Alexandru Bordian mi-a atras atenția asupra acelei cărți aproape antice de care am uitat și eu cu desăvârșire.
Avem câteva exemplare din retur. Ultimele. Mă tem că în bibliotecile publice, știind cum s-au făcut achizițiile, nu e niciun exemplar. Nici în biblioteca parlamentului, nici în biblioteca președintelui (în 2008 un sfert din rafturile bibliotecii prezidențiale erau cu Dicționarul moldo-român).
La ce bun să citești o carte din 2007 despre lumea de azi? Oricum, am intrat în 2026 ca pinguinii în Groenlanda.