Pofte trupești, anecdotic, naivități și cinism, multe cuvinte licențioase (dar mai puține decât în viața reală) în ultima carte a lui Mihail Vakulovski.
Câteva exemplare din „Tovarăși de cameră. Student la Chișinău” de Mihail Vakulovski sunt în vânzare în Librăriile Cartier.
Nu fac apel către filologi. Oricum, nu cred că citesc. Dar câteva persoane publice din actualul Chișinău au avut norocul/nenorocul să-l cunoască pe Vakulovski. În anii studenției. Cum arată ei în roman?
Să-l citească. Să se vadă. Mă refer la Bukis, aproape mogul de televiziuni, Cantzon, moșier și mare capitalist în sudul Basarabiei, Johny, bănuiesc că e mare jurnalist (dar aș putea greși), Dudu, mare scriitor român, Dorin, traducător și mare enciclopedist în timpul liber, toată aleea profesorilor filologi.
Eu sunt un bătrân norocos. Nu l-am cunoscut în studenție pe Mihai. Pot citi în tihnă „Portret de grup cu Generația 80. Poezia”. Sunt doi basarabeni și acolo. Și sunt câteva exemplare în Librăriile Cartier.
Sper să se epuizeze repede. Ca după aia să mă bateți la cap: vreau și eu un exemplar. N-am.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
talex
Am primit-o cadou de nunta 🙂
Gheorghe Erizanu
@talex: Ionuț Grosu a avut o idee bună pentru el și pentru librăriile Chișinăului cu ocazia zilei de naștere. A primit cadou doar cărți. Și-a făcut o bibliotecă bună. Are de citit… Felicitări.
vladimir b.
este important ca aceştia să se recunoască! sau să-şi dorească asta)
Gheorghe Erizanu
@Vladimir B.: Cantzon e Cantzon. Bukis e Bukis. Dorin e Dorin. Doar Dudu e Michelangelo. Iar profesorii sunt fără terminație.
Irina
Amintiri clare din tineretea turbura
Irina
Amintiri clare din tineretea turbure
AllDeals.md
Doar acolo putem gasi?
Gheorghe Erizanu
@Alldeals: În RM doar în Librăriile Cartier. În România le găsiți în toate librăriile.
dandy
L-am cunoscut pe M.V. Dupa prima studentie. Mai am si acum prima lui carte de poezie. Pe care n-ar /n-as / n-ai fi publicat-o niciodata. Dar care e un deliciu. De “naivitaturi nevinovate”. Si pe care se merita sa o citesti “in raspar”/ “pe doua voci” cu textele sale actuale. Si cu o sticla de vin rosu (demi)sec. Asa ajungi sa descoperi ce inseamna in literatura “drumul de la plug la cosmo/sexodrom”.
Gheorghe Erizanu
@dandy: De acord. Naivitatea o mai găsești pe alocuri și în Tovarăși de cameră.
catalin codru
pot sa va trimit si eu un fragment despre studentie?scris vreo 10 ani in urma.
Gheorghe Erizanu
@catalin codru: Aștept.
catalin codru
cred ca mai bine ar fi sa va trimit prin mail.si apoi vedeti ce mai faceti)))
Gheorghe Erizanu
@catalin codru: O aștept pe erizanu@cartier.md
dandy
Ma refeream la PRIMA sa carte publicata (pe care, cred, n-ar fi publicat-o niciodata), nu la “Nemuritor in popusoi”.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Despre ce carte e vorba?
dandy
Despre primul volumas (de versuri) al lui MV. Despre conditiile aparitiei & difuzarii acestuia iti poate oferi mai multe detalii doar autorul.
Gheorghe Erizanu
@dandy: Vorbit. Nu știam. Dacă va dori Mihai să spună poporului, atunci o va face. Sunt încântat de inteligența și informația cititorilor acestui blog.
Mihail Vakulovski
Mikealangelo, nu Mikelangelo, e o mică-mare diferenţă.
Personaje, nu persoane – e o mare diferenţă!
E un roman, nu e jurnal, e adevărat că personajele au un “model” (am mizat pe asta!), dar unele s-au îndepărtat foarte mult de cei cu care seamănă (mai mult sau mult mai mult, he-he. Am spus într-un interviu: cine mi-a fost coleg de cameră-studii etc. în acea perioadă să cumpere cartea şi să se caute – ar fi ciudat dacă… n-o să se găsească!).
cît despre naivitate (şi copilării) – e/sînt absolut necesară/e unui scriitor, asta e evident, altfel cum ar crea personaje?
Dandy, ce ai spus despre mine e valabil sută la sută şi pentru tine!
Să răspund şi la întrebarea ta:
Cartea mea de debut este
“Nemuritor în păpuşoi” (Ed. Arc, 2007)
şi punctum.
Dar tu te referi la carnetul scos de tata ca să-mi facă… o surpriză. Nu au fost editate (acele carneţele) la vreo editură, nu au ISBN, nu au avut deloc difuzare, pentru că nu pentru asta au apărut, nu sînt pentru public (am fost cam naiv că ţi l-am dăruit, dar, no, s-a întîmplat). Sînt poezii din (pre)adolescenţă pe care – într-adevăr – editorul Erizanu nu le-ar publica niciodată, în primul rînd pentru că NU le-aş da spre publicare. Nu am acel carnet ca să (re)văd ce-a ales tata (îl am doar acasă la părinţi, nu unde locuiesc acum), dar sînt poeme prin care am ars o vîrstă literară, poeme pe care fireşte că n-o să le public vreodată, dar pe care sper să le fi păstrat pe undeva.
(apropo, NU “se merită”, ci “merită”)
Gheorghe Erizanu
@Mihai Vakulovski: Anul debutului, bănuiesc, e greșit. Nu putea fi 2007. Îmbătrânim de tineri?
Dandy nu mi s-a părut agresiv. Pur și simplu, au fost depănate niște amintiri.
dandy
@Mihai Vakulovski: Mihai, sincer, m-a surprins tonul tau “rastit”. Si ce ar inseamna, please / “marojel”, asta: “Dandy, ce ai spus despre mine e valabil sută la sută şi pentru tine!” Ma refeream la niste texte, nu la persoana ta.
Te-am cunoscut acum vreo doua decenii altfel. As vrea sa cred ca te-a suparat in halul asta doar reflexivul antiacademic al verului “a merita”. Sau poate asta e modul tau actual de a comunica. Te priveste. Multumesc pentru rectificare. Nu am pretins niciodata ca as fi mai roman decit sint. Dar am avut si am in continuare tot respectul pentru cei care invata “de la toate”. Si care stiu sa ramina oameni /prieteni /amici in continuare. Chiar daca sint si scriitori.
Volumasul respectiv de versuri este o amintire materiala a unei amicitii lipsite de interes material. Si bazata, cel putin asa vroiam sa cred, pe respecul pentru celalalt. Si pe interesul pentru ceea ce numim literatura. Care evolueaza. Ca si scriitorii. De la plug la cosmodrom /sexodrom etc. Sau viceversa.
Mihail Vakulovski
dandy,
credeam că doar am răspuns la nişte întrebări şi atît,
dacă eram faţă în faţă vedeai că nu-s încrîncenat/răspicat,
oricum, cînd îţi zice cineva că eşti naiv şi insistă
nu e ca o laudă sau analiză, ci mai degrabă te face prost
catalin codru
credeam ca doar eu s nervos!mai este lume buna!mihai abia astept sa-ti citesc noul roman,mai ales ca am incercat si eu sa scriu pe aceasta tema.de acum inainte vei fi in vizor pentru multi si n-ar strica sa fii mai calm,sa mai scrii un bestseller.succes!
dandy
@Mihai Vakulovski: Mihai, interpretezi gresit ceea ce n-am scris printre rinduri. N-am avut intentia sa-ti fac ziua de ieri/azi/miine mai grea decit este. Ca prostu’ (“Eram tinar si prost, acum tinar nu mai sint, dar in rest nu m-am schimbat.”), creadeam ca pun in evidenta drumul parcurs de scriitorul MV. Sa am pardon, daca a fost inteles altfel.
Astept sarbatorile de iarna, sa ajung (daca zboara avioanele atunci) la Chisinau. Am pregatit deja si sticla de vin demisec (sper sa nu mi-o sparga hamalii de la aeroport) pentru lecturile “in raspar”. Daca esti la Chisinau, pot sa pun si de-o cafea. “Inbunatatita”.
dandy
Imi asum toate gafele de exprimare si ortografice. Caut deja ce as putea face scrum, fara sa fie nevoie sa sprag apoi o banca. Citatele ramin fidele originalului, chiar daca contravin normelor academice.
Mihail Vakulovski
mulţumesc, Cătălin, şi succes. faza e că mereu cînd crezi că totul e super (basarabean fiind), vine cineva din Basarabia şi te face praf – nu-i prea plăcut, dar e doar o constatare.
dandy, toţi greşim, nici Biblia nu e lipsită de aşa ceva, nici dicţionarele, nici “Tovarăşi de cameră”, fireşte – am găsit deja cîteva, dacă asta te face mai mulţumit:D
(pe cele din scrisori le-am lăsat intenţionat, totuşi)
Ski
corect: 1997 (ce-am mai vrea noi să fim mai tineri cu 10 ani!).
OK, de sub munţii transilvăneni mi s-a părut că insistă, sper că s-au lămurit lucrurile – nici eu n-am vrut să par “răstit”, doar am răspuns la întrebare
Gheorghe Erizanu
@Ski: Nicio problemă. Nu mă deranjează pseudonimele. Nu angajez detectivi ca să le identifice. Nu cenzurez. Așa cum s-a speriat Mircea V.Ciobanu. Pur și simplu, nu mă apropii de computer după orele de serviciu. Nici în zilele de odihnă. Și ați putea sta în așteptare. Cei care comentează pentru prima dată. Nu vă stresați. Aveți verde. De cum am acces la computer. Nimic personal. Doar respect. Și o dorință de firesc.
Mihail Vakulovski
ah, am scris mesajul de mai sus de pe compu’ de la serv şi a rămas “pseudonimul” cu care mai scrisesem pe blog. gata, m-aţi prins:D Ski eram io