Ieri, Vasile Gârneț și Vitalie Ciobanu, au anunțat că revista Contrafort își suspendă activitatea. După 27 de ani.

Vasile Gârneț și Vitalie Ciobanu și-au dat cei mai frumoși și rodnici ani Contrafortului. Nu și-au scris poemele și romanele pe care ar fi putut să le scrie. Au scris an de an proiecte pentru subvenția revistei. Ba la Fundația Culturală, ba la ICR, ba la Românii de Pretutindeni, ba la Ministerul Culturii. Au scris texte de încurajare ale tinerilor scriitori, au scris texte politice, au scris cronici de carte, cronici de film, au adunat și redactat textele autorilor externi. Apoi făceau rapoarte. La ICR, la DRP, la Ministerul Culturii. An de an. 27 de ani.

Vitalie Ciobanu, la vârsta de 14 ani, anunța deja un viitor romancier, n-a mai dat niciun roman. Zilele după Oreste, carte de proză scurtă, avea să apară abia în 2019. Între timp a publicat volume de eseuri, cronici literare.

Vasile Gârneț, după revelația romanului Martorul, apărut cenzurat acu mai bine de 30 de ani, cu chirilice, n-a mai publicat niciun roman. Au fost volumele de poezie, a fost Câmpia Borges. Dar după Martorul parcă mai așteptam alte câteva romane.

Cârcotașii, mulți, care au descoperit moartea subită și anunțată a Contrafortului, au cerut necrolog de la Ministerul Culturii. Și explicații de la fondatori. Dacă toți actualii cârcotași și-ar fi făcut abonamente la Contrafort, atunci Vasile Gârneț și Vitalie Ciobanu, probabil, în loc de uciderea timpului cu proiecte și dări de seamă, își găseau timp și pentru propria carieră literară.

Rămâne doar să le mulțumim pentru cei 27 de ani de Contrafort. Și să le respectăm decizia asumată, anunțată fără cancanuri. E dreptul lor. Noi am avut un drept pe care l-am pierdut. Să susținem valorile atunci când ele au nevoie de noi.