Femeile care citesc sunt periculoase. V-am mai spus. Am și două cărți drept argument: „Fericirea rătăcitoare” de Jean Lacouture, apărută în traducerea lui Liviu Papuc la Cartier în 2005. Mai poate fi găsită în Librăriile Cartier. O biografie excelentă a lui Stendhal.
Și a doua. E chiar celebrul roman „Roșu și negru”. Apărut și el la Cartier în traducerea Argentinei Cupcea-Josu. Probabil, mai este în Librăriile Cartier. „Tortura pe înțelesul tuturor” de Pavlovici nu mai este. Nu mă întrebați de ea. O carte excelentă, poate una dintre cele mai bune, despre gulagul românesc. Tirajul s-a epuizat.
Dar să revenim la „Roșu și negru”, la acel moment când Stendhal, pentru a explica stupoarea doamnei de Renal în fața insistenței tânărului Julien Sorel, spune: „Cum doamna de Renal nu citea romane, nu înțelegea ceea ce i se întâmplă”. Pentru această descoperire scriitorul spaniol Jose Maria Merino a obținut premiul pentru cel mai interesant articol despre literatură, acordat în Spania (n-o fi doar în România sau Republica Moldova) pentru anul 2009.
Așa spun cărțile, domnule Erizanu. Femeile care citesc sunt periculoase. Un prieten și coleg s-a întors recent de pe litoralul ucrainesc al Mării Negre. Nu citea nimeni pe plajă. Nimeni. Niciun pericol.