Avem în lucru romanul Recreații de Iuri Andruhovâci.
În 1993 Academia Română a impus noua ortografie. După revolte cu mulți „î” din „i” noi ne-am executat. Am trecut la frumosul „â” din „a”. Vorba lui Camus, patria mea este limba română. Și suntem obligați să respectăm constituția limbii dată de Academia Română. Mie nu-mi place să conduc pe dreapta. Îmi este mai drag și-mi pare mai frumos mersul pe stânga. Ca în Japonia. Dar regulile de circulație trebuie respectate. Pentru securitatea noastră și din respect față de ceilalți participanți din trafic.
Catedra de Slavistică de la Universitatea din București a stabilit prin consens ca numele rusești/slave să fie transliterate cu „î”.
Radu Paraschivecu, în a sa Pastila de limbă zice: „Al doilea lucru priveşte numele proprii ruseşti în interiorul cărora apare sunetul „î”. Mare atenţie, acestui sunet se cuvine să-i corespundă de fiecare dată un „î”, chiar dacă poziţia acestei litere nu este finală. Multă lume transcrie aceste substantive proprii cu „â”, fără să ţină cont de această excepţie de la regulă.
E momentul să dăm acum câteva exemple lămuritoare:
Variantă greşită: Aleksandr Soljeniţân (cu „â”) a scris Pavilionul canceroşilor, Arhipelagul Gulag şi O zi din viaţa lui Ivan Denisovici.
Variantă corectă: Aleksandr Soljeniţîn (cu „î”) a scris Pavilionul canceroşilor, Arhipelagul Gulag şi O zi din viaţa lui Ivan Denisovici.
Variantă greşită: Fostul preşedinte rus Boris Elţân (cu „â”) a murit în 2007.
Variantă corectă: Fostul preşedinte rus Boris Elţîn (cu „î”) a murit în 2007.”
Valentin Guțu, autorul Dicționarului greșelilor de limbă, observă că Radu Paraschivescu greșește grav la Elțin: „Varianta corectă e, de fapt, Boris Elțin, nume care nu are treabă cu litera „î/â”. Chiar dacă, aici, „и”-ul rusesc se pronunță „î”, îl transcriem „i”, nu „î/â”. Жизнь se transcrie jizn, deși în rusește se pronunță жызнь. „Excepția de la regulă” pe care o reimpune Radu Paraschivescu, de altfel, cu trimitere doar la numele proprii rusești, e de acum o sută și ceva de ani, cînd „î” era redat etimologic, mai exact, pretins etimologic: și în numele comune, și în cele proprii (inclusiv rusești/slave). Astăzi, „â” din interiorul cuvintelor, atît comune, cît și proprii (inclusiv rusești/slave), este pur pozițional, nu și etimologic, așa cum ar vrea să ne spună Radu Paraschivescu, dar și alții, să zicem, în „Aleksandr Soljenițîn” sau „Aleksei Kosîghin”.” (Orotografia îi aparține lui Valentin Guțu)
Citat din Ioana Vintilă-Rădulescu (coordonatoarea DOOM-ului, adică a Regulilor Academiei Române) din Dicționar normativ al limbii române ortografic, ortoepic, morfologic și practic (pag. 816):„La transcrierea numelor proprii din limba rusă, scrisă cu alfabetul chirilic, litera ы din interiorul numelor trebuie redată în textele curente prin â (nu prin î): Cernâșevski, Kalmâkia, Kârgâzstan, Vâborg.”
Vom scrie cu „â” frumos din ucraineană pe românește: Mâkola, Bilânkevâci, Hrâț, Sâniohora, Nemârâci. În romanul Recreații de Iuri Andruhovâci.
Așteptăm și o nouă ediție a DOOM-uluiu.