Reinventarea tradiției

Traducere din franceză de Gabriela și Alexandru Șiclovan

1815. După douăzeci de ani de expansiune revoluţionară şi napoleoniană, a sunat ora reacţiunii. Rusia, care a fost ameninţată în însăşi existenţa sa, apare drept pilonul unei noi ordine politice europene. Pentru a o asigura, şi totodată a pecetlui pacea în sfârşit redobândită, ţarul Alexandru I propune o Sfântă Alianţă a suveranilor şi popoarelor creştine. El îi încredinţează consilierului său Alexandru Sturdza (1791-1854) misiunea de a redacta această surprinzătoare proclamaţie politico-mistică, în curând ratificată de către toate ţările de pe continent. După zăngănitul armelor, destinul Europei se joacă de-acum înainte în cancelarii, în presă şi în opinia publică. Faţă cu moştenirea Iluminismului, partizanii unei întoarceri la tradiţie sunt totuşi divizaţi: mistici şi teocraţi de o parte, conservatori mai laici de alta, fie că sunt catolici sau ortodocşi, ruşi sau francezi. Fiecare partid, fiecare putere de moment are de fapt propria sa viziune asupra noii ordine care trebuie să guverneze în Europa. Apărată de Sturdza din congres în congres, Sfânta Alianţă va fi curând învinsă de liberalii germani, dar şi debordată de sistemul represiv al lui Metternich.

Abandonat de suveranul său, Alexandru Sturdza părăseşte serviciul diplomatic în 1822 pentru a se stabili la Odesa. De acum înainte îşi va închina pana slujirii unei ortodoxii renovate, capabilă să federeze diversele populaţii creştine din Rusia şi din Imperiul Otoman. Departe de a se reduce la o luptă de ariergardă, acest mare proiect de „modernizare defensivă” a societăţilor ortodoxe includea emanciparea naţională a grecilor şi românilor, precum şi abolirea șerbiei în Rusia.