Poporul român chiar etnicește se prezintă ca o ramură care s-a desprins de trunchiul unui popor, al unui neam puternic al Apusului, care s-a așezat aici, la pragul Orientului, ca o avangardă a civilizației Apusului; și se poate spune, domnilor, că aici țările noastre au fost câmpul de luptă al acestor două tipuri de civilizație − și adesea învingea aici Orientul −, se poate spune că și azi pe teritoriul românilor se luptă aceste două tipuri de civilizație: Orientul și Apusul.
Mai mult, se poate spune că Orientul a lăsat atâtea urme aici, în țările noastre, că în sufletul fiecăruia din noi luptă aceste două forme nu numai de civilizație, două forme de organizare, de structură sufletească deosebite: Apusul cu spiritul lui de libertate, cu respectul pentru demnitatea omenească, cu spiritul de critică, de inițiativă individuală, cu toate aceste idei și sentimente, care nu se pot separa de respectul adânc pentru fiecare ființă omenească și pentru libertatea ei de gândire și cugetare. (Constantin Stere )
