Constantin Stere
Constantin STERE (1865-1936; n. Ciripcău, jud. Soroca), jurist, om politic și scriitor român. Pentru activitatea desfășurată în cercurile narodnice din Rusia, este deportat și întemnițat în Siberia (1886-1892). Evadează, vine în România și se stabilește la Iași. Profesor și rector la universitatea din acest oraș. A pus bazele teoretice ale poporanismului social, economic, politic (Poporanism sau social-democrație). În 1906 întemeiază, împreună cu Paul Bujor, revista “Viața românească”. Politică liberală radicală. Apărător al cauzei Basarabiei. Atacat pentru atitudinea filogermană din timpul Primului Război Mondial. Unul dintre fondatorii Partidului Țărănesc (unit, în 1926, cu Partidul Național Român) și ai Partidului Țărănesc Democrat (1930). Studii în domeniul dreptului. Articole politice și de critică literară. Romanul de factură autobiografică În preajma revoluției (8 vol.), desfășurând un epic aventuros, romanțat și cu accente pamfletare, relevă un prozator cu talent portretistic și cu un simț al naturii în ipostaza ei grandioasă. Amintiri (În voia valurilor, Icoane din Siberia).
