La originea constituţiei, ca lege fundamentală, stau o serie de factori, definiţi convenţional rădăcini istorice şi politice ale constituţiei. Influenţa acestor factori în fiecare stat este diferită, dar în ansamblu constitue acel fundament pe care s-a format constituţia modernă, determinată de participarea omului la viaţa socială în corelaţie cu mediul natural. Astfel, în calitatea sa de izvor fundamental de drept, constituţia este influenţabilă de: factorul natural – condiţia firească în care se dezvoltă fiinţa umană, care este constituit din factori geografici, biologici, fiziologici şi demografici; factorii politici, deoarece statul, reprezentat prin autorităţile publice centrale (parlament, şeful statului, guvern etc.), partidele politice, grupurile de presiune au un rol important în evoluţia constituţiei; factorul economic, întrucât un anumit tip de organizare economică a unui stat îşi lasă amprenta şi asupra normelor constituţionale existente. În afară de aceste circumstanţe, asupra conţinutului constituţiei influenţează şi procesele de integrare a statelor, nivelul de dezvoltare economică, culturală şi morală. În fiecare stat aparte constituţia era şi este ca şi cum suprapusă pe această matrice, adaptând elementele preluate la dreptul, cerinţele şi viziunile societăţii şi ale statului. (Ion Guceac)
