Tatăl lui Guguță când era mic

„Tatăl lui Guguţă… e o carte de zile mari. Te cuceresc peripeţiile pline de haz, ca să te surprindă apoi pagini de tulburătoare durere şi mobilizare interioară.
Atras ingenios în adîncurile cărţii, copilul numaidecît se va ăntreba: „Eu şi relaţiile mele cu Mama? Eu şi relaţiile mele cu Tata, cu Bunicii, cu Neamul?”
Ei, BUNICII lui, sunt chiar eroii acestei cărţi când au fost odată mici. Identificându-se cu dînşii, trecănd prin cumpenele lor, copilul va primi mari lecţii de caracter, verticalitate şi optimism.
Are Vangheli un farmec deosebit, pe care îl confirmă şi în cartea nouă : el ştie, ca nimeni altul, să se apropie de sufletul copilului.
Irepetabila sa viziune artistică l-a făcut cunoscut în lume. Şi apoi cărţile sale sunt o îmbogăţire vie a Limbii Române, pe care marele nostru scriitor o slujeşte admirabil. Nu moare Basarabia!” (Grigore VIERU)