Cetitor sau cetitoare (vâj bătrân sau domnişoară)
Ce-n lumină de opaiţ mă ceteşti în astă seară
Năzuind să afli taina marelui Ampotrofag,
A lui Languedoc i proci, dac-ai şti cât mi-eşti de drag!
Crede, nu ştiu opul ista, epopeea de alviţă
Ce ţi-am pus-o între mânuri, domnişor sau copiliţă,
Dă ce lupt s-o-nchei, când poate nu-i decât o nălucire:
Nice glorie-mi aduce, nice bani şi nici mărire
Şi nu ştiu, nu ştiu, mă crede, dacă duce undeva.
Mă silesc să sap un templu în o stâncă de halva,
Bombonele, mieji de nucă pun pe el ca pe-o colivă
Năzuind să fie totuşi un palat. Fii milostivă,
Gingaşo, şi ia din carte numai cât e pentru tine.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.