O poveste de dragoste devoratoare și autodistructivă.

Invitația la vals este unul dintre cele mai apreciate romane ale literaturii interbelice, iar în cei aproape nouăzeci de ani scurși de la prima sa apariție, în 1936, a fost publicat în zeci de ediții. Drumeș spune povestea de dragoste dintre Tudor și Micaela, o experiență măcinată de excese emoționale, gelozie și jocuri ale seducției. O poveste de dragoste sau o poveste despre răzbunare? Și una, și alta, Invitația la vals dă ritmul unui dans amețitor – iar nicidecum un simplu vals –, care-o să te lase fără răsuflare.

Tudor, pentru care femeile nu mai reprezintă un mister, este intrigat de lipsa de interes a Micaelei și vrea cu orice preț să o seducă. Tânăra studentă, aparent neclintită în fața declarațiilor acestuia, se lasă atrasă într-un joc al voluptății ale cărui reguli îi sunt necunoscute. Dragostea celor doi protagoniști, prinși în vâltoarea pasiunii, este o continuă luptă de cucerire, devoratoare și autodistructivă.

„Tudor și Micaela – personajele centrale ale acestui roman – nu se gândesc că an eye for an eye makes the whole world blind, iar setea lor de răzbunare te face să te întrebi unde se termină dragostea și încep orgoliile. Și, mai ales, până unde poți merge mânat de ambiția diabolică de a-l face să sufere pe omul pe care-l iubești cel mai mult.” – Beatrice Feleagă