Complexul lui Jonas

„Entuziasmantă, această forță anarhică a autorului care, asumându-și o doză maximă de risc narativ, povestește incredibil de frumos despre dragoste și sex.” (Alex Rühle, Süddeutsche Zeitung)
„Cine suntem noi – asta nu o știm. La ultima numărătoare, mi-au ieșit cel puțin trei, fiecare din noi este trei persoane odată. În primul rând, aceea care e fiecare, în al doilea rând, aceea care crede că e, și, în al treilea rând, aceea drept care trebuie să o ia ceilalți.
Când mă trezesc, mă simt atât de nasol, că nu vreau să am de-a face cu niciuna din cele trei.
Sunt acasă. La televizor e concertul de Anul Nou. Fără sonor. Pe perete, cineva a făcut niște însemnări. Peste tot în cameră, hârtie de împachetat cadouri. Lângă mine e-ntinsă o femeie. O cunosc. O cheamă Ina. Mă întreb doar ce caută aici. Oricum, coșul pieptului i se mișcă în sus și în jos.
Încerc să-mi aduc aminte de sex. În creierul meu, sau în ceea ce iau eu drept creier, nu găsesc imagini cu sex. Poate că-i mai bine așa.” (din Complexul lui Jonas, de Thomas Glavinic)