Cernauți. Obiecte pierdute

Cernăuți. Obiecte pierdute e un mozaic pornit de la o idee isteață eminent. Anunțurile decupate (și aranjate astfel încît lait-motivul obiectelor pierdute să nu fie doar o cheie muzicală a ”compoziției”, ci și un simbol al nostalgiei nescrise) sunt nu doar transparențe spre o lume pierdută, ci chiar un mod epifanic al acesteia. O lume pestriță și extrem de vie răsare de sub fresca de anunțuri, un Cernăuți bîntuit de criminali, hoți, borfași și escroci (veniți de peste tot, unul dintre ei fiind ”original” chiar din Oradia Mare), dar și de sinucigași din amoruri ”nenorocite” ori de ”domnișoare simpatice” în căutare de ”conversație” cu ”un domn” sau, dimpotrivă, de domni dorind ”căsătorie bazată pe adevăr, dreptate, egalitate și sinceritate”; mercuriale pentru piețe, hoteluri și birjari, norme pentru petrecerile și plaja de la Cîrdul Gîștelor, meciuri, vizite regale, spectacole etc. etc. – totul într-un vîrtej care se transformă într-o vivace poezie ”obiectuală”.