În martie 1944 Armata Roșie a ajuns lângă Prut. Trupele române și germane se retrăgeau.
La bunică-mea a venit un soldat român ca să împrumute căruța. I-a promis că în trei zile va întoarce căruța.
Peste trei zile un alt soldat român, chinuit, nedormit, obosit i-a adus căruța.
Peste o zi în sat au intrat rușii. A venit un soldat rus cu o căruță mare și hrentuită, care a tot mers de la Stalingrad până la Prut. A împrumutat căruța nouă de la bunică-mea. Și i-a lăsat ca dovadă sau garanție că în trei zile îi întoarce căruța nouă șarabaua lui cea veche.
A doua zi în curte a intrat un alt soldat rus. Care a zis că ieri cineva din ai lui a lăsat aici o căruță. Și a venit s-o ia. Că este a lui.
***
Ca să fiu corect cu istoria: bunică-mea, care avea memoria Uniunii Vamale de la tatăl ei, tătuca Tudos, imediat după ce primul rus a lăsat căruța cea hrentuită, a desfăcut roțile, oiștea, coșul și le-a împrăștiat prin grădină, prin mahala. Pe bucăți.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Mircea
Rusii sunt niste porci. Alegoric vorbind desigur. Ei ne acuza ca vrem în clubul motanilor grasi. Pai e mai bine decî în cel al guzganilor din coteț.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Rămânem la alegorie. Suntem, totuși, într-un spațiu public.
Rod Udar
Frumoasă poveste. Alegorie de asemenea, dar și o metaforă, … precum și o fabulă, dar cu oameni.
A mai fost folosită, evident tot de domnul Erizanu, dar “Repetitio mater studiorum est.”
Gheorghe Erizanu
@Rod Udar: Cred că a mai fost. Mă gândeam că suntem într-o perioadă când trebuie s-o mai repet. Scuze pentru cei care au o memorie bună.
Marin Blajin
Imi sunt cunoscute personajele si ma bucur ca am aflat povestea aceasta… Bunica dvs a povestit si alte intamplari care ar merita spuse..
Gheorghe Erizanu
@Marin Blajin: Merci mult. Iată că netul scurtează distanțele. Și ne putem aduce aminte de părul mare din grădina lui tătuca Tudos. Sănătate!