Comentarii(13)

1. • vitalie

   • 15 ani în urmă

   nu era revolutie…in aprilie

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 15 ani în urmă

      @Vitalie: Nicio revoluție nu poate fi numită sută la sută revoluție. Poate doar Marea Revoluție din Octombrie. În manualele învingătorilor din Octombrie. Dar evenimentele din aprilie au schimbat clasa politică. Au schimbat modul de gândire al clasei politice. Și sper sau vreau să cred că actualii politicieni chiar se gândesc în primul rând la interesele cetățenilor și abia după aia la acel trafic de influiență, care aduce venituri mai mari decât cele mai profitabile și murdare afaceri din lume. Vom vedea. Sunt mai optimist azi ca la 6 aprilie. Și dacă englezii au spus Revoluția Twitter, chiar dacă marinarii bieți n-au luat Palatul de Iarnă, să le lăsăm acest drept. Iar noi să avem grijă ca acele victime să nu fi fost în zadar.

2. • Victoria*

   • 15 ani în urmă

   Si daca am cont si pe Facebook si pe Twitter, si le folosesc in egala masura pe ambele, ce inseamna? Nu cred ca e cazul de facut o distinctie atit de clara…
   Pe mine ma ingrijoreaza mai mult faptul ca personal comunic mai mult pe net, cu prietenii, decit live, cu exceptia week end-urilor…si mai grav e ca aparent aceasta nu ma deranjeaza deloc…

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 15 ani în urmă

      @Victoria: E ca zodiile și ascendenții.

3. • dandy

   • 15 ani în urmă

   “Homo sovietikus” nu folosea internetul. Pe Odnoclassniki sta “homo post-sovietikus”.

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 15 ani în urmă

      @Dandy: Homo sovietikus stă într-un mercic, într-un târg din partea asta de Prut, se belește prin geamurile fumurii la criză și pune la cale o țeapă. Homo sovietikus stă într-un merțan, într-un târg de peste Prut, se belește prin geamurile fumurii la criză și pune la cale o țeapă. E încă homo sovietikus. Și după 20 de ani. Homo post-sovietikus poate va fi fecioru-său. Care stă pe Facebook.

4. • Ψ

   • 15 ani în urmă

   Dar bloggerii care sînt pe toate site-urile de socializare sus-pomenite cum se numesc? ;))

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 15 ani în urmă

      @Balaurul cu trei capte: proletari ai netului.

5. • observatoare

   • 15 ani în urmă

   judecând după articolul tău, mă simt un fel de mutant, un intermediar – folosesc aproape egal twitterul şi facebookul 🙂
   mai rar (e aproape inevitabil) – odnoklassniki .
   e interesant să urmăreşti acest joc al reţelelor sociale, până ajungi la dependenţă – şi nu mai există scăpare :))

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 15 ani în urmă

      @Observatoare: Nu exista doar alb și negru. Și nu sunt adeptul realismului socialist. Doar bun. Doar rău. Sunt și zone gri. Suntem așa cum suntem. Acu twitter. Mâine facebook. Suntem oameni. Mutanții sunt în filmele horor.

6. • dandy

   • 15 ani în urmă

   Scuze, nu pot sa fiu de acord. Homo sovetikus avea cel mult o volga, nu mercic sau mertan, care tin de faza post-sovietica Sint citeva intrebari simple de tot, care nu prea Eu cu tine (si altii ca mine, ca tine, “dupa 40”) cinee sintem: homo sovetikus sau homo post-sovetikus? Parintii nostri, citi mai sint, ce sint: homo sovetikus sau homo post-sovietikus? Daca ma gindesc la stereotipurile de gindire si comportament, nici noi, nici generatia parintilor nostri nu mai sint homo sovietikus. Homo sovietikus declara ca traieste in cea mai buna dintre lumi (majoritatea chiar credea asa, nu vad de ce am face-o acum pe niznaiul, frustarea sau revolta in surdina a unor intelectuali moldoveni era atit de bine camuflata, incit in majoritatea cazurilor a fost descoperita abia dupa 1989) si nu putea sa traga tepe doar statului (care eram noi), dar, de regula, ii lipsea imaginatia si posibilitatea reala pentru un asemenea gest de autoafirmare.
   Mai mult decit atit, homo sovietikus n-avea acces la internet, nici chiar libertatea de a-si cumpara o masina de scris. Igor Casu ar putea sa ne explice mai bine de ce sintem cei de azi homo post-sovietikus. Generatia celor care si-au trait primavara asta, la Chisinau, prima lor revolutie, sint ceva mai mult decit post-sovietikus. Pentru ca nu au radacini, nici macar sentimental, in realitatea sovietica. Iluziile si deziluziile, obsesiile, sperantele, angoasele etc.etc. acestor tineri (copii nostri) se profileaza, prind sens si pondere pe fundalul tranzitiei interminabile de la noi (asemanator cu cel de oriunde din spatiul postsovietic), dar nu se identifica cu aceasta tranzitie postsovietica. Daca nu ma crezi, intreaba pe cei mai tineri de linga tine.
   Oricum, e doar o opinie. S-am ramas fara cafea.

   1. • Gheorghe Erizanu

      • 15 ani în urmă

      @Dandy: Te cred. Argumente irefutabile. Mă duc să beau o cafea.

7. • Alex Vorn

   • 15 ani în urmă

   Twitter mai mult se refera la business guys 🙂