Am citit „Un roman natural” în manuscris. Mi s-a părut bun. Bulgarul Gheorghi Gospodinov era la primul roman. La 38 de ani. Având deja o activitate intensă în literele bulgare. Din 2006 până acum a fost tradus în aproape toate limbile de circulație mare. Prin traducerea Cristinei Puiu romanul a apărut la Cartier și în română.
Și l-am citit tipărit. În carte. În colecția Biblioteca Deschisă, coordonată din acest an de Vasile Ernu. Este excelent. Unii membri ai familiei cu lecturi de The New Yorker mi-au spus că, probabil, sunt încântat de Gospodinov din cauza stării mele. De acum.
O fi. Dar romanul oricum e excelent.
„Plasa servește la prinderea peștelui – după ce peștele a fost prins, plasa trebuie să fie uitată.
Capcana servește  la prinderea iepurelui – după ce iepurele a fost prins, capcana se uită.
Cuvintele slujesc la prinderea sensului, când sensul a fost prins, cuvintele pot să fie uitate.
De-aș putea să găsesc pe cineva care a uitat cuvintele, ca să stau de vorbă cu el.”
Asta-i din Zhuangzi. Din secolul III î.Ch.
De fapt, eu n-am citit „Un roman natural”. Eu am stat de vorbă cu Gheorghi Gospodinov.
Este în librăriile Cartier. La preț promoțional. Rămânem fideli tradiției. Cititorii Cartier au dreptul „la prima noapte” pentru noutățile Cartier. În Librăriile Cartier.