.
Etichete:
Relații post
Ruxandra Cesereanu: Cartier la 30 de ani
Îi urez Editurii Cartier la mulți ani! Să publice volume curajoase, cărți de vindecare a lumii și a sufletelor omenești, cărți pasionante. Să aibă cititori curioși, împătimiți după lectură, iscoditori. […]
Gelu Diaconu: Cartier la 30 de ani
Ar fi prea facil și întru câtva fastidios să scriu un text laudativ pentru Cartier la împlinirea a 30 de ani de existență. De ce spun asta? Fiindcă ăsta este […]
Virgil Zagaevsky
Sfârșit de vară a anului 1987. Erau trei. În camera din capătul coridorului. Probabil, etajul 3. Din căminul nr.6, al jurnaliștilor. După doi ani de armată, cred că au fost […]
Robert Șerban: Cartier la 30 de ani
Cu toate că se citește ca niciodată, cultura scrisă pierde, de la an la an, public. Sună a paradox, dar e realitatea. Iar situația cărții tipărite e cea mai tristă, […]
Dinu Guțu: Cartier la 30 de ani
În 95 apărea primul Playstation, Microsoft lansa Windows 95, iar Oasis hitul Wonderwall. Seinfeld scotea episodul The Soup Nazi. La TVR aveam o emisiune de ficțiuni speculative, iar Star Track […]
Oleg Serebrian: Cartier la 30 de ani
Deși prima mea carte, Geopolitica spațiului pontic, nu a apărut la Editura Cartier, mă consider un „produs” al acestei edituri, întrucât cea mai mare parte a cărților mele de geopolitica […]
Cassya
Laconic.
Valeriu Tihai
un an şi un punct
Mutilatul
eu cred ca inca e
;
GriArg
Am o groază mai mare în fața realităților de la noi, decât acum un an. De ce? Am auzit ”argumentele” sindicaliștilor cafre își apără colegii care comis abuzuri. Este halucinant! Niște polițiști cu experiență, lideri în breasla lor, profesori universitari! – nu știu că niciun fel de crimă nu justifică acel tratament pe care l-au aplicat polițiștii noștri (plătiți tot de noi!) protestatarilor (printre care am fi putut fi și noi sau rudele noastre!).
Cazuri de vandalism și altercații dure cu forțele de ordine există în toate țările civilizate. N-am mai văzut, însă, ca Poliția să procedeze ca la noi (de fapt, ceea ce arată cadrele filmate de pe clădirea guvernului s-ar putea numi vânătoare de oameni și execuții publice)? Și să și mai justifice acțiunile sale cu cuvinte ce n-au ce căuta în gura unor angajați ai unor structuri de forță (”stres”, ”răzbunare”, ”confuzie” etc.)… Pun pariu că nici în SIS sau armată lucrurile nu stau mai bine. Deci, nu pot să nu simt frică/neîncredere, atunci când îmi pun întrebări referitoare la securitatea noastră.
Dincolo de asta, faptul că nu se poate ajunge la adevărul despre acele evenimente este de-a dreptul descurajant. Asta înseamnă că nici justiția nu s-a reformat și nu poți conta pe dreptate…
Și, dincolo de astea, ce mai rămâne? Transnistria?..
P.S. Ca mesajul meu să nu pară prea crispat: lecturând unele bloguri, înțeleg că nici US nu pare să fie chiar ”perfectă”…
Concluzie: Of!