Lună de lună, din 2009, noi prezentăm topul lunar al vânzărilor de carte în Librăriile Cartier. Nu e nimic revoluționar. Nici nu e un efort supraomenesc. E o rutină. După care, peste ani, poate fi studiată societatea, oamenii, gusturile, cultura de la începutul secolului XXI în Republica Moldova. Topul inițial se făcea pe cinci librării. Acum îl facem pe două librării.
Cele mai vândute cărți ale lui august 2017:
- Amintiri de pe planeta M. de Doru Ciocanu. Editura Cartier
- Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
- Te blestem să te îndrăgostești de mine! de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
- Temă pentru acasă de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
- Blocați în labirint de George Simion. Editura Timpul
- Insomnii de Irina Binder. Editura For You
- Fluturi (vol. 3) de Irina Binder. Editura For You
- Frunze de dor de Ion Druță. Editura Cartier
- Ion de Liviu Rebreanu. Editura Cartier
- Biserica Albă de Ion Druță. Editura Cartier
Violeta Horn-Rusnac
Frica imi este ca vanzarile sint stimulate de lista lecturilor obligatori pentru scolari.
Gheorghe Erizanu
@Violeta Horn-Rusnac: Doru Ciocanu și Tatiana Țîbuleac încă n-au intrat în literatura obligatorie. Pe de altă parte, cei care îi cumpără pe Doru Ciocanu și Tatiana Țîbuleac, cu siguranță, au citit și canonicii din literatura obligatorie. Nu e bai. E important ca scriitorii de crestomații să fie, pe bune, cei mai importanți. Ei sunt deschizătorii. Dacă deschid pofta pentru lectură, atunci e perfect.
Marius
Nu stiu in ce masura textele in proza ale ex-poetului Dabija deschid pofta pentru lectura. Ca manager probabil nu va puteti expune, dar daca la noi ar fi existat o critica autentica, nu mai raminea piatra pe piatra din Tema pentru acasa cu anul scolar incheiat la 28 iunie, cu Eminescu studiat tot anul si cu un numar record de neconcordante. Daca imi permiteti, putem compara Deti Arbata de Rybakov cu Tema pentru acasa? Dar cine mai citeste astazi Deti Arbata? /Nu mai zic daca ne referim la acelasi autor, nimeni nu mai are idee de Nisipul greu…/
Pe de alta parte am intilnit intr-adevar, oameni incintati de Tema pentru acasa. Aceasta arata si cultura pe care o avem. In rest, ciudat, de cind curg banii pe anumit segment al literaturii, s-a instaurat un fel de status-quo intre cele citeva grupuri de scriitori cu estetici sau mi-as permite cripto-estetici, de la noi. Cartile se editeaza, toata lumea e multumita. Polemici nu exista. Fix ca in raiul comunist, cu tovarasa educatoare care duce copilasii la mauzoleu, nu?
In plus, efortul ¨total¨ al institutului de Filologie – interviu cu scriitorul cutare, interviu cu scriitorul/criticul cutare… insiruire de pareri date ca lucrari de plan, finantate bineinteles din bugetul de stat.
Avem doar citeva texte in proza care rezista (in ultimii 40 de ani), vor rezista (Tema pentru acasa nu va rezista, si stiti aceasta) – Singur in fata dragostei, Zbor frint, Clopotnita si alte citeva. Cam atit.
Dna Tibuleac? Pop-art. Trece un timp si ramin doar culorile aprinse. Impresiile se sting.
In rest, sunt carti bune in Libraria din Hol. Chiar desi nu e stilul, as recomanda cartea lui S. Mitu – De la Burebista la Iohannis… Cartea cu legile din Rusia tarista referitoare la Basarabia si alte citeva ce le’au primit recent.
Cu stima.
Gheorghe Erizanu
@Marius: Cartea Tanei Țîbuleac vine cu o altă mamă decât cea care a dominat literatura română. Va rămâne. E semnat contract de vânzare drepturi de autor și, mai grav, editorul francez chiar plătește unui autor basarabean, reprezentat de Cartier, drepturi de autor. Ca unui deținător din marile literaturi. Avem acord de principiu și cu un editor brazilian. Nu e rău. Când scriitorii noștri cerșesc din bugetul de stat bani pentru traducere în alte limbi, făcute de edituri locale.
La Editura Cartier Nicolae Dabija a apărut cu o excelentă antologie de poeme: „Recuperatorul de vise”. Aș fi vrut să fie în top. Dar nu e. Aș fi vrut și altecărți Cartier să fie în top. Dar gusturile și preferințele cititorului sunt altele. Asta e. „Jana se transformă. Jana n-a murit.”
Marius
Multumesc pentru raspuns, cel putin pe segmentul Tatiana Tibulac. In cazul ei intr-devar e mai complex. Sunt demersuri despre sau legate de Republica Moldova, care sunt interesante in societati straine. Chiar si in cel francez. Exista un film francez nu stiu din 2012 poate, in care e vorba de un cuplu foarte bogat care se pregatea de nunta, cu mofturi. El, facandu-si de cap pe strada cu prietenii, calca un barbat si fuge de la fata locului. Barbatul era un moldovean, sotul unei femei care ramine singura cu copilul. Si cit nu incearca sa fuga de realitate, francezului i se naruie totul. De o parte era luxul si opulenta, de cealalta parte o femeie drutiana, lovita de soarta.
Aveti dreptate, cititorul alege. Dar ceea ce nu va rezista, insist, nu va rezista.
Gheorghe Erizanu
@Marius: E bună povestea filmului. Nu-l știu. Cartea Tatianei Țîbuleac nu are nimic cu Basa. Dacă am face generalizări, cum făcea critica românească în pășunism, atunci am spune că Tatiana Țîbuleac este varianta românească a francezezului Michell Houellebecq, a germanului (ca limbă) Christian Kracht.
Rodica Balan
Cu tot respectul, d-le Erizanu, dar librăriile Cartier sunt cele mai scumpe. Nu puteți pretinde că sondați corect terenul, pentru că la dvs în librării intră, în mare parte, doar două categorii de cititori – reprezentanții ”bomondului” orășenesc (acestora le este indiferent de prețuri și cumpără de la Cartier din prestigiu – o pătură extrem de subțire, posibil citesc mult, dar sunt puțini la număr) și cei care nu intră des în librării (respectiv, nu știu că Cartierul e scump în comparație cu alte librării), dar au și ei niște obligații școlare (aceștia sunt mai numeroși, dar citesc puțin). Cititorii buni (care citesc mult și mai și prețuiesc cartea nevirtuală) sunt cei care știu locurile cu cele mai bune prețuri. Acele locuri nu sunt și niciodată n-au fost librăriile dvs. Personal, cumpăram de la Cartier în cazul în care în alte librării lipsea ceea ce caut. Acum, cu elefantul ajuns dincoace de Prut, v-am părăsit aproape definitiv. Cât credeți că veți rezista, încremeniți în atitudinea – ”suntem cei mai buni – suntem cei mai scumpi”? Vă plângeți că ați rămas fără trei librării, dând vina, într-un caz, pe popi (probabil justificat). Totuși, cum le-ați pierdut pe altele două, d-le Erizanu?
Gheorghe Erizanu
@Rodica Balan: 1. Mă simt aproape Dodon. Parcă n-am declarat că alerg cu 40 de km pe oră. Era doar un top. Onest. Lună de lună. Care îl poate face orice librărie. Dar nu-l face. E rutină. Și plictis.
2. Cei care nu au bani de bijuterii și ceasuri de la elefantul ieftin, ajuns și la Chișinău, pot cumpăra cărți scumpe, legate, bune la 20 de lei. Din Librăriile Cartier:http://shop.cartier.md/category/carti-la-20-lei,31.
3. Aș fi mulțumit și cu o singură librărie. De ce trebuie să plâng?
Rodica Balan
Cred că nu este onest să spuneți că pe baza acestui top ”poate fi studiată societatea, oamenii, gusturile, cultura de la începutul secolului XXI în Republica Moldova”. Sau este?
2. Puternic argument, ați uitat să amintiți de parfumurile, pe care le poți cumpăra fără să ai ocazia să le miroși :)) Decât să cumpăr 7-8 cărți din linkul propus de dvs, mai bine cumpăr Antifragil cu 167 de lei, cu cât s-a vândut la elefant vara asta.
3. Nu asta v-am întrebat. Dar am fost învățată să nu repet întrebarea la care nu mi s-a răspuns. Cică se numește diplomație. După acrobația argumentativă exprimată prin comparația cu Dodon, o meritați din plin :))
Gheorghe Erizanu
@Rodica Balan: Nu este onest altceva: să-ți ascunzi răutatea sau solda de la cineva cu un nickname de pe gmail. În rest, totu-i onest, Sasha.
Rodica Balan
Nu cred că-l întrec la măiestria de a ascunde răutatea pe poetul Robert Șerban. Și dacă și dvs ați găsit amuzantă ”istorioara” despre nemțoaica singuratică, povestită în seara lui 30 martie la Librăria din Centru, n-aveți niciun drept moral să-i reproșați vreunei femei că-și ascunde răutatea. Apropo, am de gând să învăț. Am de gând să-mi întrec învățătorii.
Habar n-am ce înseamnă ”solda de la cineva cu un nickname de pe gmail”. Nu mă simt vizată nicicum. Mă lasă rece să aflu.
Aveți de gând să vă cereți scuze, d-le Erizanu, pentru că m-ați poreclit Sasha, în condițiile în care pe mine mă cheamă Rodica?
Gheorghe Erizanu
@Rodica Balan. Îmi cer scuze de la Rodica pe care nu o cheamă Sasha.
Rodica Balan
D-le Erizanu, observ că mi-ați cenzurat replica, deși nu a fost un mesaj necenzurat. Meritați din plin diplomația. Ați înțeles altceva cumva? :))
Gheorghe Erizanu
@Rodica Balan: Ne oprim aici. Nu cenzurez. Și nu pot polemiza cu minciuna. Atât.
Rodica Balan
Îmi asum ”minciuna”. În totalitate. Și pentru dvs. Atât.
catalin codru
domnul marius, se pare ca, face parte din breasla babei vanga! stie cine va rezista in timp! cartea lui dabija e scrisa pentru un anumit public( cititor) despre care demult s-a uitat in basarabia! t. tibuleac e cu totul alt ceva, insa pe departe de a fi pop-art! eu cred ca ea da inceputul unei noi proze basa…
Marius
Domnule Codru, doriti sa polemizam in termeni literari si fara ironii? Daca da, o putem face. Cunosc scriitura Dnei Tibuleac de pe cind tinea o anumita rubrica in Flux in 1999. Riscam sa analizam personajul cum s-ar face in RFG, Polonia sau Ungaria, fara rautate si analizind strict la valoare estetica? O putem face. Fara baba vanga si altele. Si daca doriti, ridicam si nivelul de exprimare.
Eu nu am zis ca ce scrie dinsa nu are o valoare. Am zis ca e pop-art. Pop-art nu e o ironie. Are dreptul sa existe. Dar, astept acceptarea dialogului si intram in discutie pe capitole. Cu stima, Marius
catalin codru
pardon, daca cumva v-am atins! pop-artul , daca n-am uitat istoria curentelor in arta, nu prea a prins radacini in proza.as vrea sa-mi dati niste repere bine argumentate unde incepe pop artul in ultimul roman a t. t.? daca va referiti la cele scrise candva, pai e vorba de niste probe de condei? prozatorii se mai coc, mai ales cu virsta…poate sunteti un cititor conservator, asta e alta treaba, dar nici atunci nu va sta bine sa dati verdicte pentru posteritate. cu cele mai inalte aprecieri, c.c.